Si nu intamplator am pus intrebarea atat de nesigur, ambiguu...... si oarecum ipotetic.
De cate ori nu te-ai intrebat si tu acelasi lucru...?  Si nu ma refer acum sa schimbi viata ta cu cea a altcuiva... acest lucru nu stiu sa fie posibil, desi poate ar fi interesant sa facem un „schimb”de vieti (cu trup si suflet) cu vreunul dintre prieteni sau cunoscuti... asa pentru vreo cateva zile. Atunci cred  ca s-ar dilua in mod miraculos tot ceea ce se cheama comparatie si dorinta de a avea si a fi ca si....cutare sau cutare. Pentru simplul motiv ca fiecare dintre noi este unic, are propria sa perceptie despre lume si viata, si, sa nu uitam, propriul destin.

Priveste in jurul tau si vei sesiza multi oameni care se confrunta cu probleme asemanatoare,  persoane descurajate, suferinde, macinate de suparari,  incarcate de frustrari si nemultumiri, persoane deprimate si incapabile sa zareasca „lumina de la capatul tunelului”.

Pe partea cealalta a scenei vietii sunt cei care iti repeta obsesiv: „tu esti singurul responsabil pentru ceea ce ti se intampla, tu ai atras nefericirea, tu si numai tu iti creezi aceasta realitate, si doar tu o poti schimba.!” Superb.... la nivel teoretic...

Alunecam deseori... fara a fi constienti sau atat de constienti! pe panta negativului, a unor obiceiuri proaste sau mai bine zis distructive, ne aruncam in mod inconstient in prapastia autosabotarii, pentru ca apoi tot noi sa fim cei care uluiti ne intrebam retoric: „De ce? Cum sa mi se intample asta? Nu stiu sa fi gresit undeva? De ce nu pot sa schimb....? Ce pret am de platit...? De ce....MIE?”

Adesea insa, cand pasim in ACEL punct de constienta, „raul” e deja facut, faptul e consumat, iar in fata ochilor exista doar „acea” realitate.
Ce ti-a mai ramas..???sa aduni eventual  piesele unui puzzle.... care alcatuiau candva ceva ce se chema schema ta de viata.....si, asa cum poti, sa treci mai departe. Ce zici sa alaturi la asta si consolarea cum ca „oamenilor buni li se intampla lucruri rele...?” O scuza buna, nu-i asa?


Sunt intr-adevar pregatit...?
In primul rand ar fi important sa te intrebi: „Oare...sunt pregatit sa-mi schimb viata? Sunt cu adevarat  pregatit sa-mi asum si sa abordez intr-un mod cu totul diferit... propria viata? Chiar daca asta presupune ceva ce n-am mai facut niciodata si care as fi crezut vreodata ca fiind posibil ? Cum sa imi schimb viata?"
Fii sincer cu tine, nu e vorba sa demonstrezi nimanui nimic, ci doar sa constientizezi daca si unde exista piedici. Si spun asta nu intamplator, pentru ca adesea ne promitem noua insine multe....multe... si cate si mai cate........ pe care insa cu proxima adierea a unui factor exterior perturbator le uitam cu desavarsire. Care e cauza? Faptul ca, desi la un prim nivel ceva din noi doreste si cauta schimbarea, la un nivel mai profund.... inconstient...  ne este teama, poate ca nu avem incredere si curaj sa ne-o asumam... poate...si ofer aici fiecaruia dintre voi placerea de a-si intocmi propria lista cu blocajele....  mai mult sau mai putin reale, productie a propriilor credinte....:)))



Vreau sa-mi asum schimbarea?
Exista multe modalitati prin care putem face posibile si mai ales durabile aceste schimbari, desigur adaptate, dupa caz, nevoilor, dorintelor si obiectivelor fiecaruia. Pornind poate de la a avea o viata mai ordonata, mai sanatoasa, mai organizata, la a avea o situatie materiala mai buna, o relatie mai buna, un loc de munca mai satisfacator....
Important ar fi ca fiecare dintre noi sa gaseasca modalitatea adecvata prin care se poate ghida pe calea unei vieti traite intr-o maniera pozitiva.
urmand propria carare, drumul sau de parcurs, lectiile sale, provocarile.... pe care poate, sau poate nu... si „le-a ales” candva....:)))
Esentiala  ramane intrebarea:  „Sunt pregatit?  Vreau cu adevarat sa-mi asum schimbarea?”
Meditati asupra acestui lucru..... si veti fi uluiti de cate comori veti descoperi....

< Anterior		Următor >