(fragment din cartea "Calatoria inimii, Calea iubirii constiente" de John Welwood)

"Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina. Scopul e sa traiesti totul. Traieste acum intrebarile. Poate ca intr-o buna zi, incet-incet, fara sa-ti dai seama, vei descoperi raspunsurile." - R.M. Rilke

          Niciodata pana acum relatiile intime nu ne-au cerut sa privim in noi insine si catre celalalt cu atata onestitate si constienta. In ziua de azi, mentinerea unei legaturi vii cu un partener intim ne provoaca sa ne eliberam de vechile obiceiuri si sa ne dezvoltam intreaga gama de  capacitati, sensibilitati si profunzimi de care suntem capabili ca fiinte umane. In trecut, daca oamenii vroiau sa exploreze misterele profunde ale vietii, se retrageau de cele mai multe ori intr-o manastire sau intr-un loc izolat. In prezent insa, pentru multi dintre noi, relatiile intime au devenit noul tinut salbatic care ne pune fata in fata cu toti zeii si demonii nostrii.

          Fiindca nu mai putem conta pe relatii ca sursa previzibila de confort sau securitate, ele ne duc la o noua rascruce, in care trebuie sa facem o alegere hotaratoare. Ne putem agata in continuare de fantezii iluzorii si formule vechi, depasite, chiar daca ele nici nu corespund realitatii, nici nu ne ofera o directie utila. Sau putem invata sa privim dificultatile din cuplu ca oportunitati - de a ne trezi si de a scoate la lumina calitatile umane cele mai elevate, cum ar fi constienta, compasiunea, umorul, intelepciunea si un devotament fata de adevar care invinge orice frica. Daca alegem aceasta abordare, relatia devine o cale de evolutie, care ne poate imbogati contactul cu noi insine si cu cei dragi si poate largi constiinta de sine.

O PERSPECTIVA MAI LARGA

          In epocile anterioare, familia si societatea dictau forma si functia relatiei dintre barbat si femeie. Parintii alegeau partenerul de casatorie pentru copii lor pe baza intereselor de familie si nu a dorintelor personale ale copilului. Deoarece casatoria era menita in primul rand sa serveasca familia si societatea, calitatea relatiei personale dintre sot si sotie avea o importanta secundara. Daca o casnicie era nefericita, presiunea comunitatii tinea cuplul unit.

          Situatia s-a schimbat abea in ultimele generatii. Acum, cand cuplurile sunt tot mai detasate de familie, comunitate si valori larg impartasite, exista putine motive extrinseci pentru ca un barbat si o femeie sa porneasca impreuna pe drumul vietii. Doar calitatea intriseca a legaturii lor personale ii poate face sa ramana impreuna. Pentru prima oara in  istorie, fiecare cuplu este pe cont propriu - in incercarea de a descoperi cum se construieste o legatura sanatoasa si de a-si formula propriul; raspuns la intrebarile "cum" si "de ce" sa fie impreuna. E important sa ne dam seama cat de noua e aceasta situatie. Toti suntem pionieri pe acest teritoriu neexplorat.

          In loc sa fim descurajati, putem aprecia faptul ca incercam sa facem ceva unic, un lucru pe care putine societati l-au incercat si cu atat mai putine l-au reusit - si anume, sa integram iubirea romantica, pasiunea erotica si casatoria intre doua persoane egale intr-o singura relatie de durata. Pentru ca barbatii si femeile s-au privit rareori direct, ca fiinte umane complete, dincolo de roluri, stereotipuri si prescriptii mostenite, majoritatea cuplurilor din istorie au trait impreuna fara sa cladeasca o initimitate profunda. In prezent insa, multi dintre noi cauta o relationare mai deplina - mentala, emotionale, sexuala si chiar spirituala - cu partenerul de viata. Asta presupune sa dezvoltam un nou nivel de intimitate - explorand si cultivand parti nerealizate din noi insine in si prin relatia noastra cu persoana iubita.

          Dezvoltarea acestiu nou nivel de intimitate e un imperativ atat personal, cat si colectiv. E un pas important pentru vindecarea rupturii vechi de secole dintre barbat si femeie si unificarea celor doua jumatati ale umanitatii noastre. Secole de dezechilibru dintre modul masculin si cel feminin de a fi au sapat o rana adanca in psihicul uman. Nimeni nu poate scapa de efectele acestei rani - care ne afecteaza si viata interioara si pe cea exterioara. In  interior o experimentam ca pe o disociere dintre inima si minte, intre afectivitate si gandire, vulnerabilitate si putere; in exterior se manifestra in razboiul dintre sexe si in exploatarea nemiloasa a Pamantului, care pericliteaza viitorul intregii planete. Pana cand constiinta umana nu va transforma opozitia straveche dintre masculin si feminin intr-o alianta creativa, vom ramane fragmentati si in razboi cu noi insine, ca indivizi, cupluri, societati si rasa.

          Eforturile noastre personale de a dezvolta un nivel mai profund de intimitate sunt un vehicul de baza pentru pasul decisiv pe care omenirea trebuie sa-l faca. Cand incepem sa ne miscam in aceasta directie, relatia barbat-femeie dobandeste un sens mai larg, dincolo de simpla supravietuire sau de nevoia de securitate: devine un instrument de evolutie a constiintei umane. Daca privim in aceasta lumina dificultatile noastre personale din cadrul relatiilor, ele nu mai par atat de deruntante si coplesitoare. Caci, fiecare progres evolutiv presupune nenumarate incercari succesive pana sa apara ceva nou. Daca destui dintre noi ne asumam provocarile actuale ale relatiei barbat-femeie, folosindu-le ca oportunitati pentru a ne elibera de iluzii, de a ne racorda la fortele noastre cele mai profunde si de a largi sensul vietii, putem incepe sa dobandim intelepciunea de care epoca noastra duce lipsa. Putem da nastere unei viziunia iubirii si comuniunii care sa ne lumineze ca indivizi si sa modeleze o lume noua in acest proces.