Rolul Povestilor si al Povestitorilor

„Visul meu ? Sa ma pensionez…, imi spune un barbat in varsta de 35 de ani. Ceva e cu siguranta gresit in lumea in care traim.“ – Paulo Coehlo

Dintre toate pacatele managementului modern, parca cel mai putin admis este plictiseala pe care o induce.... si, in special,  neglijarea frumosului. La urma urmelor, viata a fost vazuta parca odata drept „frumoasa“, lucru greu de remarcat astazi citind cartile de management si privind la majoritatea oamenilor care muncesc.
Bogatia nu pare sa ajute. Cu cat economia se dezvolta mai mult, cu atat locul de munca devine mai sumbru, cu complexul lui de focus pe analiza, optimizare şi urmarirea de scopuri precise. Dact printr-un accident, o sclipire de frumusete are loc intr-un cadru organizational modern, acesta este privit cu rusine si este tratat cu o retorică lipsita de simt estetic.

Dar ce rost are o viata de munca fara pic de frumusete ? Dacă munca ocupa din ce in ce mai mult din orele de trezie ale oamenilor, scurgerea frumusetii din vietile lor devine o problema din ce in ce mai acuta.

Aici intervine contributia povestilor – povestile… ce readuc frumusetea la locul de munca. Printr-o fraza bine incondeiata, un enunt elegant, o povestire creeaza formele unei introduceri, a unui conţinut şi ale unui final. Prin tensiuni şi solutionari, atat povestitorul cat şi ascultatorii experimenteaza continuarea coerenta a unei existente. Aceste elemente adauga frumusete intr-o viata altfel saracita de frumusete, precum florile ce-si croiesc miraculos drum printre crapaturile dintr-un pavaj.

Prin contrast, modalitatile de control manageriale sunt „fatale“. E simplu sa realizezi acest lucru in sentimentul cenusiu pe care il ai participand la o sedinta de departament, ascultand o voce neutra care anunta cu emfază noile „descoperiri“ ce insă nu sunt decat banale, sau care anunta ultima reorganizare care seamana atat de mult cu penultima, sau care da solutii de calmare pentru manageri stresati. Sunt ape statatoare in care viata nu abunda.

Lipsa de interes a locului de munca modern este un subiect atat de mult disputat incat pare o pierdere importanta de timp sa o mai criticam. Există inca motive pentru a o face… DeÅŸi cauza „urateniei“ lui – modalitatea dominatoare a leadershipului – este mortala, locul de munca nu este un loc mort ! Din nefericire, este ingrozitor de activ ÅŸi energetic, precum un ins logoreic plictisitor. Tocmai ca aceasta energie perpetua sugerează posibilitatea, ÅŸi chiar speranÅ£a schimbarii.

In cadrul organizatiilor conduse in mod „controlat“, frumosul se strecoara in departamente prin carti postale prinse in pioneze de peretii cubiculelor anoste, prin glume soptite, discutii de culoar sau de messenger, pranzuri grabite sau iubiri clandestine, in timp ce managementul incearca sa redirectioneze atentia spre o scara nesfarsita a reusitei in cariera. Scopul este sa mentina atentia angajatilor concentrata pe cresteri salariale minuscule si ameliorari insesizabile ale pozitiei – un titlu mai pompos sau un spatiu de lucru ceva mai larg decat precedentul.

Ceea ce povestile si povestitorii ofera este o evadare din acest cimitir, prin sugerarea unui tip de leadership ce include semnificatie si frumos. Povestea raspunde curiozitatii umane dornice sa afle forma si sensul lucrurilor. Nu cautam tipare narative, ci tanjim dupa ele. Vrem sa stim ce se va intampla si ca ce se va intampla va insemna ceva. Suferim de foamea sensului si nu putem rezista satisfactiei pe care acesta o induce. Prin poveste experimentam multiplele niveluri ale sinelui şi profunda coerentă a lumii inconjuratoare.

Prin povesti, invatam sa ne privim, pe noi si pe ceilalti, si ajungem sa iubim ce vedem, si sa avem puterea de a schimba ce vedem. Devenim impacati cu trecutul, prezentul ÅŸi viitorul.

Prin povesti, punem capat temerilor, febrei şi nelinistii de a incerca sa traim instrumental. Reusim sa fim, pur şi simplu.“

Dupa Steve Denning. Extras din capitolul 12 al ediÅ£iei a II-a a carÅ£ii : „The Leader’s Guide to Storytelling“ publicata de Jossey-Bass in februarie 2011.
                                                                 Traducerea articolului Roxana Dan