Articole Dezvoltare Personala

Povestea Vacutzului Mov si Principiile lui Mu (Principiul Mu numarul 1)

Un Intro

Vacutzul Mov e un personaj copilaros, eeextrem de curios, fericit de felul lui si mare iubitor de natura. De curand, la indemnul Maestrului/Invatatorului sau spiritual si imaginar Mu, s-a apucat de NLP pentru a intelege daca exista vreo legatura, la nivel mai profund, intre toate invataturile lumii despre crestere personala si ceea ce afirma diversele stiinte.

Pentru ca exista in noi toti, cei 7 miliarde de pamanteni, cate ceva din scanteia de curiozitate a Vacutzului Mov, am vrut sa nu-i dau neaparat un sex anume, desi din cauza terminatiei ma voi referi la el, la gen-ul masculin, partea Vac din nume reprezentand latura lui feminina.

La asa intrebare, asa raspuns

Se spune ca raspunsurile sunt in noi, asteapta cumva intrebarile potrivite ca sa iasa la iveala. Intreaba si asculta. Te intreaba si te asculta,…daca esti tu cu tine insuti.

Asadar, pana ajungi la raspunsurile potrivite trebuie sa stii sa pui/ sa auzi intrebarea potrivita. Asta se intampla intr-o sedinta de coaching. Asta face coach-ul, dar poti face si tu.

Una dintre intrebarile de la care se poate porni ar fi: ce e important pentru tine acum?

Cat de important pentru tine este sa…? Cum iti vei da seama ca asta e important pentru tine? Ce ai pus astazi pe agenda ta si ce e cu adevarat important din ea? Cat de des te invinovatesti ca nu faci lucruri care, de fapt, nu au nicio importanta pentru tine? Ce s-a intamplat azi cu adevarat important pentru tine? De ce e important sa faci ceva anume si nu altceva? etc.

Cand o persoana evalueaza o situatie in vederea luarii unei decizii de colaborare (ca adept al unui leader), aceasta evalueaza si leaderul dar si solutiile oferite de acesta. Aceasta evaluare are loc in parametrii ilustrati in figura de mai jos:

Atunci cand leaderul este respectat (adeptii au incredere dar il si simpatizeaza), propunerile facute de acesta au toate sansele sa fie luate in serios.

Daca respectul pentru leader este considerabil, adeptii accepta de regula solutia oferita, chiar daca nu sunt foarte convinsi de argumentele oferite in sustinerea ei. Daca nu exista respect pentru leader, adeptii vor urma doar pentru ca nu au punctual alta alegere viabila.

Atunci cand solutia este respectata, respectul pentru leader devine putin relevant (desi atunci cand leaderul nu este respectat adeptii se pot indoi de capacitatea acestuia de a lua decizii corecte). Se intampla chiar ca adeptii sa recurga la incredere oarba, sperand ca leaderul sa nu se insele in decizia luata.

Cazul optimal este bineinteles acela in care sunt respectate atat leaderul cat si solutia, cand increderea in mersul lucrurilor devine absoluta.

Oamenii ii urmeaza pe acei leaderi in care au incredere. “Daca nu am incredere in tine, nu o sa te urmez”. Increderea reprezinta de aceea fundamentul relatiei leader-adepti.

Cu totii avem o nevoie primara de securitate, pe care o putem satisface fie preluand in intregime controlul asupra existentei noastre, fie, ca adepti, lasand controlul in mainile leaderilor nostri.

Leaderii iau adesea decizii care pot rani oameni. “Daca nu ma ranesti, pot avea incredere in tine”. Leaderii ar trebui sa fie in permanenta constienti ca actiunile lor afecteaza oameni si ar trebui sa incerce, cel putin, sa nu raneasca oameni inutil.

Opus grijii pasive se afla afectiunea activa; “Actionezi constient si voluntar pentru a avea grija de mine, altfel m-ai ignora si ai ignora ce se intampla cu mine. Daca tii la mine, voi stii ca nu intentionezi sa ma ranesti“. Leaderii care demonstreaza afectiune activa vizavi de oameni induc reciprocitate ; adeptii vor tine si vor demonstra si ei grija fata de leaderi.

Leaderii au nevoie de increderea adeptilor in cuvantul lor. In general, oamenii demonstreaza incredere in cuvantul cuiva doar bazat pe fapte, pe evidenta; daca leaderul nu este de incredere si nu face ceea ce promite, foarte probabil va fi considerat  astfel de adepti.

O regula simpla pentru un leader este: “Fa ceea ce spui ca faci. Tine-ti promisiunea“. Bineinteles ca asta inseamna ca promisiunile trebuie facute cu mare atentie. Este convenabil sa promiti orice pentru a obtine angajamentul cuiva, dar daca nu te tii de cuvant, angajamentul nu va mai veni cu urmatoarea ocazie.

Problema cu sinceritatea este ca pe termen scurt implicatiile sale sunt dificile. Sa spui adevarul raneste adesea. Adesea demonstreaza ca esti mai putin competent decat lasai impresia odata. Sa dai stiri proaste poate conduce la soc si haos.

Daca spui intotdeauna adevarul, adevarul necosmetizat si chiar stirile proaste pe care tot restul lumii le ocoleste, atunci ceilalti vor  sti ca, daca spui ceva, acel ceva este povestea adevarata si completa. Leaderii sunt sinceri si nu dau inapoi de la a da chiar stiri proaste daca e cazul.

“Daca nu imi place de tine, nu te urmez. Dar daca imi place de tine (sau cel putin te respect), o sa-ti acord atentia si increderea mea.“

“Daca stiu ca esti gentil, stiu ca ai acelasi sistem de valori cu mine“. Oamenii cu sisteme similare de valori impartasesc aceleasi reguli sociale si se judeca reciproc a fi demni de merit, de incredere. Valorile similare incurajeaza oamenii sa se considere ca apartinand aceluiasi grup social. Spunand “sunt ca tine“ ei adesea gandesc “imi place de tine“.

Leaderii eficienti inteleg valorile celorlalti si incearca cel putin sa nu le incalce, cand acest lucru este posibil.

Folosim adesea asemanarile exterioare pentru a trage rapid concluzia asemanarilor interioare dintre noi si ceilalti. “Daca pari sa imi semeni, porti haine asemanatoare, vorbesti in aceiasi termeni cu mine si avem experiente de acelasi tip, o sa imi placa de tine si o sa am incredere in tine“.

Leaderii au adesea simtul “asemanarii”, abilitatea de ale vorbi celorlalti cu cuvintele lor, ca de la egal la egal.

Ne percepem adesea ca fiind vulnerabili, percepem copilul dinauntrul nostru, cautand afectiune, protectie, grija. Ne cunoastem astfel greselile, limitarile si slabiciunile.

Leaderii care par sa fie perfecti nu ne seamana si ne vom distanta de acestia. Leaderii care demonstreaza vulnerabilitate isi expun partea umana, atat de asemanatoare celorlalti. “Daca leaderul este ca mine, il voi urma, cu exceptia cazului in care vulnerabilitatea lui ma afecteaza sau il impiedica sa fie un leader eficient”.

Modalitatile prin care un leader isi exercita abilitatile si calitatile pot fi intelese poate mai bine prin prisma adeptilor acelor leaderi, studiind motivele pentru care acestia isi urmeaza, admira si respecta leaderii. Asadar, de ce adeptii isi urmeaza leaderii ? Poate ca intelegand motivatiile adeptilor, se pot crea premisele identificarii si formarii lor, toate acestea avand ca scop final faptul de “a deveni un leader eficient”.

 Oamenii nu urmeaza pe oricine. Nu e suficient sa spui “urmeaza-ma” pentru ca in urma ta sa se adune o multime de oameni, doar asa, din bunatate sau politete. Trebuie sa dai oamenilor motivatii suficient de puternice pentru ca sa te urmeze. Apoi, odata ce ei te urmeaza, trebuie sa furnizezi in permanenta motivatii suficiente care sa-i mentina interesati, angajati, entuziasti.

Aspectele cheie ale “formarii adeptilor” sunt urmatoarele:

Sau poate ii zic mai bine a bradului??!!!

Sau de ce nuuuuuuuuu….a padurii??!!!

Va spun din suflet ca impartasesc o mare dragoste de padure, munte, padure la munte, piatra, acolo sus unde cerul e limpede si soarele zambeste cald in el, unde toate culorile isi pierd parca diferentele, desi stii clar ca sunt acolo.Acolo unde stanca se-ncinge si miroase sfant a brad si flori oachese si iarba agatata pe cate un petec de pamant.

Despre bogatie in natura…..

Iar dragostea asta, cumva, in mintea mea e similara cu cea de limba Romana. Oooooooh ce draga-mi e limba Romana!

E frumoasa, e bogata, e frumoasa si bogata precum o zi la munte sus, cand gasesti un punct de belvedere pe-un tapsan,  intr-o padure de brazi, sau altceva mai spectaculos si undeva in stanga, mai sus, din pamantul gras se iteste o stanca, in timp ce azvarlita in dreapta, pe muntele de vis-à-vis e pictata o alta stanca, pe post de varf.Iar daca mangai cu privirea, in stanga jos vezi padure deasa, de un verde pufos, de-ti vine sa te balacesti in el. Mai intai… de sus de colo iti clatesti privirea, iti stropesti fata ca dimineata la prima ora si apoi poti cobori usor de pe munte si te-mbaiezi cu totul si fiecare parte a corpului…. De la talpi, pe masura ce cobori si ajungi la genunchi, coapse, piept si cap, …peste cap.

Si nu intamplator am pus intrebarea atat de nesigur, ambiguu...... si oarecum ipotetic.
De cate ori nu te-ai intrebat si tu acelasi lucru...?  Si nu ma refer acum sa schimbi viata ta cu cea a altcuiva... acest lucru nu stiu sa fie posibil, desi poate ar fi interesant sa facem un „schimb”de vieti (cu trup si suflet) cu vreunul dintre prieteni sau cunoscuti... asa pentru vreo cateva zile. Atunci cred  ca s-ar dilua in mod miraculos tot ceea ce se cheama comparatie si dorinta de a avea si a fi ca si....cutare sau cutare. Pentru simplul motiv ca fiecare dintre noi este unic, are propria sa perceptie despre lume si viata, si, sa nu uitam, propriul destin.

Priveste in jurul tau si vei sesiza multi oameni care se confrunta cu probleme asemanatoare,  persoane descurajate, suferinde, macinate de suparari,  incarcate de frustrari si nemultumiri, persoane deprimate si incapabile sa zareasca „lumina de la capatul tunelului”.