partea a 4-a

Relationarea intre oameni

Vedere generala

Cea mai mare parte a vietii necesita relationare. Deprinderile noastre in acest domeniu sunt de regula in cadrul familiei. Fiecare familie isi directioneaza membrii in conformitate cu preferintele lor individuale, cu coduri de conduita si roluri pe care trebuie sa le joace. Acestea devin legile care ne guverneaza in comportamentul nostru de zi cu zi. Multumirea umana este vazuta ca o extensie la cat de bine am integrat aceste legi.

Cele mai obisnuite dificultati in relationare in cadrul locului de munca includ lipsa de : intelegere, incredere, increderea in sine, comunicare, deschidere, sentimentul de a fi apreciat, libertate, egalitate sau bunatate.

Vom explora doua rute diferite de relationare: aceea care opereaza cu principiile universale si aceea care opereaza numai sub actiunea mintii, pentru a vedea unde conduce fiecare si rezultatele pe care le aduce fiecare din ele. Vom urmari mecanica ambelor abordari si vom privi cum se poate trece de la o abordare la alta.
Foarte rar se intampla ca mediul de lucru sa ne dea ocazia de a ne extinde abilitatile noastre ca persoane. Cei care lucreaza petrec cea mai mare parte din timpul lor la serviciu. Angajatorii ar putea folosi acest timp pentru a intensifica relatia angajatilor cu viata lor. Aceasta actiune nu numai ca ar crea o forta de munca care indeplineste cerintele si directivele companiei dar si :

ar fi echipata sa faca fata cerintelor locului de munca
ar fi fericita si multumita- asigurandu-se astfel stabilitatea personalului si mai putine zile de concediu de boala
ar fi mai productiva si de aceea mult mai capabila sa cladeasca compania
ar fi mult mai pregatita sa accepte schimbarea si cresterea cu optimism si fluiditate
ar fi capabila sa inoveze

In campul muncii, relationarea se face de obicei de la ierarhiile superioare spre cele inferioare. Este foarte neobisnuit ca angajatii care vand in magazin la tejghea sa aiba acces direct la echipa de mangement superior sau la directorii executivi. In mod ideal, relationarea poate fi mult mai mult decat managementul care elibereaza directive. Modelul existential furnizeaza un canal multi-acces pentru relationarea la nivele multiple, astfel incat comunicarea sa se poata face in mod fluid de la un nivel ierarhic la altul.

Cea mai mare parte a relationarii depinde de felul in care suntem tratati. De aceea, relationarea este reactiva si nu proactiva. Cand actionam in cadrul modelului existential, ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul pe care il demonstram si pentru cum raspundem la comportamentul celorlalti. In relationarea noastra, nu putem separa viata noastra interioara de scena pe care ne miscam. Experimentam ceea ce facem altora. Atunci cand viata noastra interioara este independenta de felul in care se comporta ceilalti, suntem liberi.