Cand o persoana evalueaza o situatie in vederea luarii unei decizii de colaborare (ca adept al unui leader), aceasta evalueaza si leaderul dar si solutiile oferite de acesta. Aceasta evaluare are loc in parametrii ilustrati in figura de mai jos:

Atunci cand leaderul este respectat (adeptii au incredere dar il si simpatizeaza), propunerile facute de acesta au toate sansele sa fie luate in serios.

Daca respectul pentru leader este considerabil, adeptii accepta de regula solutia oferita, chiar daca nu sunt foarte convinsi de argumentele oferite in sustinerea ei. Daca nu exista respect pentru leader, adeptii vor urma doar pentru ca nu au punctual alta alegere viabila.

Atunci cand solutia este respectata, respectul pentru leader devine putin relevant (desi atunci cand leaderul nu este respectat adeptii se pot indoi de capacitatea acestuia de a lua decizii corecte). Se intampla chiar ca adeptii sa recurga la incredere oarba, sperand ca leaderul sa nu se insele in decizia luata.

Cazul optimal este bineinteles acela in care sunt respectate atat leaderul cat si solutia, cand increderea in mersul lucrurilor devine absoluta.

Oamenii ii urmeaza pe acei leaderi in care au incredere. “Daca nu am incredere in tine, nu o sa te urmez”. Increderea reprezinta de aceea fundamentul relatiei leader-adepti.

Cu totii avem o nevoie primara de securitate, pe care o putem satisface fie preluand in intregime controlul asupra existentei noastre, fie, ca adepti, lasand controlul in mainile leaderilor nostri.

Leaderii iau adesea decizii care pot rani oameni. “Daca nu ma ranesti, pot avea incredere in tine”. Leaderii ar trebui sa fie in permanenta constienti ca actiunile lor afecteaza oameni si ar trebui sa incerce, cel putin, sa nu raneasca oameni inutil.

Opus grijii pasive se afla afectiunea activa; “Actionezi constient si voluntar pentru a avea grija de mine, altfel m-ai ignora si ai ignora ce se intampla cu mine. Daca tii la mine, voi stii ca nu intentionezi sa ma ranesti“. Leaderii care demonstreaza afectiune activa vizavi de oameni induc reciprocitate ; adeptii vor tine si vor demonstra si ei grija fata de leaderi.

Leaderii au nevoie de increderea adeptilor in cuvantul lor. In general, oamenii demonstreaza incredere in cuvantul cuiva doar bazat pe fapte, pe evidenta; daca leaderul nu este de incredere si nu face ceea ce promite, foarte probabil va fi considerat  astfel de adepti.

O regula simpla pentru un leader este: “Fa ceea ce spui ca faci. Tine-ti promisiunea“. Bineinteles ca asta inseamna ca promisiunile trebuie facute cu mare atentie. Este convenabil sa promiti orice pentru a obtine angajamentul cuiva, dar daca nu te tii de cuvant, angajamentul nu va mai veni cu urmatoarea ocazie.

Problema cu sinceritatea este ca pe termen scurt implicatiile sale sunt dificile. Sa spui adevarul raneste adesea. Adesea demonstreaza ca esti mai putin competent decat lasai impresia odata. Sa dai stiri proaste poate conduce la soc si haos.

Daca spui intotdeauna adevarul, adevarul necosmetizat si chiar stirile proaste pe care tot restul lumii le ocoleste, atunci ceilalti vor  sti ca, daca spui ceva, acel ceva este povestea adevarata si completa. Leaderii sunt sinceri si nu dau inapoi de la a da chiar stiri proaste daca e cazul.

“Daca nu imi place de tine, nu te urmez. Dar daca imi place de tine (sau cel putin te respect), o sa-ti acord atentia si increderea mea.“

“Daca stiu ca esti gentil, stiu ca ai acelasi sistem de valori cu mine“. Oamenii cu sisteme similare de valori impartasesc aceleasi reguli sociale si se judeca reciproc a fi demni de merit, de incredere. Valorile similare incurajeaza oamenii sa se considere ca apartinand aceluiasi grup social. Spunand “sunt ca tine“ ei adesea gandesc “imi place de tine“.

Leaderii eficienti inteleg valorile celorlalti si incearca cel putin sa nu le incalce, cand acest lucru este posibil.

Folosim adesea asemanarile exterioare pentru a trage rapid concluzia asemanarilor interioare dintre noi si ceilalti. “Daca pari sa imi semeni, porti haine asemanatoare, vorbesti in aceiasi termeni cu mine si avem experiente de acelasi tip, o sa imi placa de tine si o sa am incredere in tine“.

Leaderii au adesea simtul “asemanarii”, abilitatea de ale vorbi celorlalti cu cuvintele lor, ca de la egal la egal.

Ne percepem adesea ca fiind vulnerabili, percepem copilul dinauntrul nostru, cautand afectiune, protectie, grija. Ne cunoastem astfel greselile, limitarile si slabiciunile.

Leaderii care par sa fie perfecti nu ne seamana si ne vom distanta de acestia. Leaderii care demonstreaza vulnerabilitate isi expun partea umana, atat de asemanatoare celorlalti. “Daca leaderul este ca mine, il voi urma, cu exceptia cazului in care vulnerabilitatea lui ma afecteaza sau il impiedica sa fie un leader eficient”.