Creierul localizat in cap, creierul localizat in inima si in abdomen

Fragment din articolul "Partea de Neuro din NLP" de Dr.Richard Bolstad

Sistemul nervos este un hardware care stocheaza in corpul uman informatie (de exemplu amintiri). Aceasta informatie este stocata in circuite electrice create prin formarea conexiunilor dintre celulele cerebrale, dintre neuroni. Stocarea si activarea electrica a acestor amintiri (ceea ce am putea numi ganduri sau emotii) pot fi usor monitorizate cu un aparat numit electroencefalograf (ECG).

Pentru monitorizarea acestor procese de gandire (“unde cerebrale”) nu este necesara sfredelirea capului. Undele cerebrale, ca si electricitatea, sunt fenomene de camp. Ele pot fi masurate pe piele de electrozi sau chiar in aerul din jurul persoanei (daca se utilizeaza un instrument suficient de sensibil). Acum, in timp ce citesti aceste cuvinte, raspunzi cu ganduri si sentimente iar impulsurile electrice iti cutreiera creierul creand un camp electric ce poate fi masurat foarte usor din exteriorul corpului tau. Dar acest proces nu se limiteaza la creier.

Electricitatea cutreiera intregul creier prin toate conexiunile pe care le-ai creat, de la capatul unui neuron la receptorii de pe capatul urmatorului neuron. Mesajele sunt transmise intre neuroni si prin tot corpul spre moleculele mesager numite polipeptide (substante chimice precum adrenalina si endorfinele). Aceste molecule constituie baza starilor noastre emotionale.
Adrenalina de exemplu, este implicata in stari precum frica si incantarea.
Endorfinele sunt implicate in stari precum bucuria si iubirea.

Cand auzim de acesti mesageri chimici ne putem imagina sute de diverse substante chimice care, fiecare in parte, trebuie sa fie create de corp pentru ca tu sa simti o emotie. Cercetatoarea Candice Pert, descoperitoarea endorfinelor opiacee, a observat ca desi exista sute de mesageri chimici, ei sunt construiti din variante a catorva molecule.

Pert explica: “Toate dovezile gasite in laborator sugereaza ca de fapt exista doar un singur tip de molecula in receptorii opiacei, un lant lung polipeptidic a carui formula poate fi scrisa. Aceasta molecula este capabila sa-si schimbe conformatia din interiorul membranei sale astfel incat poate lua mai multe forme. Aceasta transformare se poate produce cu mare viteza, atat de mare incat e greu de spus daca la un moment dat are o stare sau alta.
Cu alte cuvinte, receptorii au atat caracteristici de particula cat si caracteristici de unda si este important de stiut ca informatiile pot fi stocate sub forma timpului petrecut in diverse stari” (Pert, 1986, p. 14-15). Cand electricitatea ajunge la capatul unei celule nervoase, este transferata moleculelor mesager care asteapta acolo. Aceste molecule isi schimba forma in raspuns, osciland uneori de la o forma la alta. Moleculele se conecteaza apoi la urmatoarea celula nervoasa din lant sau la celulele albe din sange care formeaza sistemul imunitar.

Creierul mobil

Una dintre cele mai importante descoperiri ale lui Candace Pert a fost ca celulele albe ale sistemului imunitar au tot atatia receptori de substante chimice informatie ca si neuronii. Aceste celule albe se misca prin fluxul sangvin si direct prin tesuturile corpului actionand ca un creier mobil.

Moleculele mesager isi schimba forma in raspunsuri la schimbari electrice, astfel incat in intregul corp starea emotionala se poate modifica instantaneu in raspunsuri la schimbari precum gandurile.

Raspunsul tau imunitar este afectat in mod similar de la un moment la altul de starea ta emotionala. Acest lucru ii permite corpului tau sa raspunda la nivelul fenomenului. Cum celulele imune transmit informatii despre nivelul schimbarilor din fiecare parte a corpului, ele iti permit (ca unui observator) sa actionezi in mod aproape magic asupra fiecarei celule.

Creierul din abdomen

Pana acum am vorbit ca si cum creierul din cap ar fi coordonatorul central al gandurilor si emotiilor din corp. De fapt, aceasta este doar una dintre zonele cheie. Celelalte doua sunt intestinele (abdomenul) si inima.
Cand se dezvolta sistemul nervos la embrionul uman, materia neurala se divide in doua. O parte ramane in cap iar cealalta migreaza in jos spre abdomen. Abia mai tarziu cele doua sisteme se conecteaza printr-o cale cu doua sensuri numita nervul Vagus. Creierul abdominal care consta din doi centri numiti mienteric si submucosal are cam 100 de milioane de neuroni- mai multi decat are cordul spinal. El este un creier functional separat care joaca un rol important in raspunsuri emotionale precum anxietatea si in procesarea informatiilor in timpul somnului.

Modelele electrice din intestine pot fi monitorizate de un aparat numit electrogastrogram (EG). Studiile efectuate cu acest aparat arata ca somnul REM (rapid eye movement sleep) in care apar visele in creier, coincide cu o perioada de miscari rapide ale muschilor si gandurilor in intestine, explicand de ce indigestia este asociata cu visele urate (Tache, Wingate si Burks, 1994). Profesorul new-yorkez de anatomie Michael Gershon a coroborat aceste cercetari aratand ca creierul din intestine invata separat de creierul din cap si creeaza propriile-i rutine zilnice care adesea domina deciziile luate de mintea constienta (Gershon, 1998).

Creierul din inima

Este destul de usor de inteles ca uriasa zona a neuronilor din intestine formeaza un centru separat al gandurilor si emotiilor. Pe de alta parte, noi de obicei nu ne gandim la muschii inimii ca la un potential organ de gandire. Dupa cum vom vedea, orice loc din corpul nostru in care este generata si stocata electricitatea este un potential organ de stocare a gandurilor si emotiilor. Pentru a functiona, muschiul inimii utilizeaza un sistem electric iar aceasta activitate electrica poate fi monitorizata prin plasarea unor electrozi pe piept sau chiar pe brate. Respectivul instrument de masurare se numeste electrocardiograf (ECG sau EKG).

Mare parte din ceea ce cunoastem despre inima ca organ de stocare a amintirilor se datoreaza transplanturilor de inima. Deocamdata nici intestinele, nici creierul nu pot fi transplantate. Oricum, ne-am astepta ca daca creierul altcuiva ar fi transplantat intr-un corp strain, acea “minte” sa existe din acel moment in acel corp. Dezvoltarea transplanturilor de inima din ultimele decenii ne-a permis sa studiem rolul pe care inima il are in domeniul memoriei si al emotiilor. Dr. Paul Pearsall (1998), Dr. Gary Schwartz si Dr. Linda Russek (1999) sunt cercetatori in domeniul nou al cardiologiei energetice. Ei au descoperit ca aproape toti pacientii carora li s-a facut un transplant de inima au raportat experiente in legatura cu amintiri si raspunsuri emotionale care par sa provina de la personalitatea donatorului de inima. In general aceste amintiri sunt minore.
Un tanar barbat sustinea in fata oamenilor dupa transplant ca totul este “copacetic”. El a aflat apoi de la sotia donatorului noii sale inimi ca “copacetic” era un cuvant codat [inexistent in limba engleza dar probabil construit din verbul “to cope” = a se descurca, a face fata] pe care sotul ei obisnuia sa-l foloseasca pentru a-i asigura pe cei din jur ca totul era in regula.

O tanara femeie, dupa un transplant de inima a dezvoltat o pofta teribila pentru chiftelutele din carne de pui marca Kentucky Fried Chicken (pe care nu le mancase niciodata inainte). Apoi ea a aflat ca barbatul care-i donase inima murise intr-un accident de motocicleta in timp ce avea buzunarele pline de chiftelutele de pui preferate.

Un psihiatru i-a relatat lui Paul Pearsall o intamplare in care amintirile erau chiar mai profunde: “Am avut o pacienta, o fetita de opt ani careia i-a fost donata inima unei fetite ucise la varsta de zece ani. Mama ei a adus-o la mine pentru ca fetita incepuse sa tipe noaptea din cauza viselor in care-l vedea pe barbatul care o ucisese pe donatoarea de inima. M-am intalnit cu ea de mai multe ori si pur si simplu nu puteam nega veridicitatea relatarilor sale. Impreuna cu mama ei am decis sa chemam politia. Folosind descrierile facute de fetita, politistii au reusit sa-l gaseasca pe faptas, iar cu dovezile aduse impotriva lui de pacienta mea, condamnarea lui a fost chiar facila. Fetita stia cu acuratete de la inima ce-i fusese transplantata ora si locul unde avusese loc crima, arma pe care o folosise ucigasul si hainele pe care el le purtase (Pearsall, 1998, p.7).

Inima nu e doar o pompa. Este un organ care stocheaza si proceseaza emotii si amintiri. Cultura traditionala vorbeste despre “sentimente viscerale” si despre “adevarurile simtite de inima”, iar acestea nu sunt metafore ci referiri la doua dintre organele cheie in care se afla constiinta umana. In China, cele trei “creiere” (din cap, din intestine si din inima) sunt considerate principalele centre de energie sau “chi” pe a caror reglare se bazeaza medicina traditionala chineza.
continuare in numarul urmator...

Traducerea Teodora Ceontea