Principiile respectului

Oamenii te vor urma fie daca te respecta, fie daca le este teama de tine. A crea teama nu este o solutie efectiva si pe termen indelungat pentru a detine controlul si nici nu este de dorit in multe contexte sociale. Astfel,ne ramane notiunea de respect. Suntem prin urmare confruntati cu o provocare, aceea de a demonstra respect celorlalti, respectul fiind o emotie cu doua sensuri.
Dupa ce ai aratat altora respect, acestia se vor simti mult mai relaxati in a fi la randu-le respectuosi cu tine.

Asa cum iti poti imagina, tehnicile raportului folosite pentru a transmite respect, se constituie in doua principii importante, de care este bine sa tinem seama.

Primul dintre aceste se refera la faptul ca, pentru a obtine raportul, va fi nevoie sa iei contact, temporar, cu starea mentala a celeilalte persoane. Aceasta inseamna ca va trebui, de fapt, sa fii respectuos, in caz contrar, limbajul tau non-verbal va comunica faptul ca nu esti prezent, ca te afli la extrema cealalta. Oamenii care nu-i respecta pe cei din jurul lor pot obtine multe, intr-un timp scurt, apoi insa, exista tendinta de a se confrunta cu repercursiuni pe termen mediu si lung.
.
In al doilea rand, conceptul de „respect” nu se refera la faptul ca tu doresti sa traiesti acelasi stil de viata cu cel al oamenilor pe care-i intalnesti. Principiul respectului nu inseamna nici macar sa le aprobi comportamentul. Pur si simplu inseamna ca la un anumit nivel accepti ca cealalta persoana este o alta fiinta umana si ca tu esti doritor sa patrunzi in lumea acelorasi experiente, chiar daca doar pentru cateva clipe.

Spre exemplu: daca un tanar este suparat, tu poti intra in starea lui pentru un moment. Procedand astfel, nu-i vei arata ca supararea este o stare emotionala pe care sa o traiasac foarte des si pe timp indelungat. Mai degraba ii vei arata, prin jocul de rol, ca este in regula sa fii suparat, dar, ca este si mai bine sa se calmeze repede dupa aceea. Dupa ce va experimenta patternul (modelul) tau comportamental de cateva ori, tanarul va invata cum sa treaca de la suparare la relaxare, apoi va fi capabil sa treaca de la furie la relaxare, fara a mai fi nevoie sa treaca prin calea supararii.

Subliniem faptul ca atunci cand sugeram ca tu respecti cealalta persoana, al carei comportament sau atitudine vrei sa le modifici, nu vrei, de fapt, sa renunti la conducere in cadrul procesului raportului. In caz contrar, ei te vor modela pe tine, in atitudinile si comportamentele lor. Motivul pentru care multi psihiatri pot deveni nevrotici este acela ca in forma de terapie ei ghideaza clientul folosind raportul. Apoi, clientul duce terapeutul intr-o stare mentala nevrotica sau psihotica, stare din care ii este apoi extrem de greu sa revina. Pe scurt, e necesar sa trasezi o linie fina de demarcatie intre a conduce dintr-o pozitie de respect si dominare, si o pozitie de aroganta. Si aceasta deoarece in cadrul procesului raportului este vorba despre „a da si a lua”, iar tu trebuie sa monitorizezi daca directia in care se indreapta relatia este pe cale sa atinga scopurile pe care ti le-ai propus la nivel mental.

Un exemplu intr-adevar concludent pentru a observa modul in care o persoana utilizeaza procesul raportului pentru a conduce o alta spre un scop final clar, este cel al celebrului hipnoterapeut Milton Erickson. Odata, pe cand Erickson lucra in cadrul unui spital de psihiatrie, unul dintre pacientii sai rostea intr-una doar o „salata de cuvinte”...

„Salata de cuvinte”este un mod de a vorbi ce se refera la o forma de exprimare in care toata rostirea este o palavrageala confuza (un nonsens de cuvinte alaturate). Dintr-un punct de vedere conventional, toate cuvintele sunt rostite la intamplare, pentru a extinde, conditia mentala care da sens „salatei de cuvinte”este dificil de imitat... . Cu toate acestea, Erickson nu s-a lasat invins de aceasta provocare.
Nefericitul pacient, nu numai ca vorbea incoerent, dar pentru ca fusese cules de pe strazi, nimeni nu stia ceva in legatura cu trecutul acestuia. Simtind empatie pentru pacientul sau, Erickson s-a gandit sa foloseasca o caseta audio pentru a inregistra interviurile cu pacientul respectiv. Ulterior s-a pus sa invete cum sa imite „salata de cuvinte”. A inceput prin a imita patternurile (modelele) ciudate de intonatie pe care le deosebea in discursul pe care l-a inregistrat. In timp, a inceput sa distinga si alte patternuri ( modele), in acea bolboroseala. Aceasta pana cand s-a simtit in stare sa incepa o comunicare.
Dupa un timp, stand impreuna cu pacientul sau, Erickson l-a lasat pe acesta sa vorbeasca atat de mult cat a dorit.... fapt ce s-a transformat intr-un maraton de trei ore. Apoi, Erickson a inceput sa converseze cu pacientul tot trei ore, folosind acea ”salata de cuvinte” . Dupa cca sase ore de bolboroseala incoerenta, pacientul s-a intors catre psihiatrul sau si i-a spus, utilizand o limba engleza cat se poate de fireasca: „-Stii, esti prima persoana pe care am intalnit-o aici care si spune ceva...!”
Pe parcursul urmatoarelor saptamani si luni, Erickson a vorbit in mod regulat cu acel pacient, si, treptat, o parte tot mai mare a conversatiei se desfasura in limba engleza, si din ce in ce mai putin in acea „salata de cuvinte”.
Principiul de evidentiat aici este acela ca, in timp ce Erickson era mereu doritor sa-si respecte pacientul, angajandu-se sa utilizeze „salata de cuvinte”, il conducea totodata pe acesta intr-un mod subtil catre utilizarea limbii engleze. Si aceasta pentru perioade din ce in ce mai lungi de timp.