In ultimii zece ani m-am dedicat total invatarii si aplicarii NLP in domeniul terapeutic, didactic si publicistic. In acesti zece ani am avut onoarea de a lucra cu aproximativ 600 de clienti in terapie implicand aproximativ 3.000 de ore de terapie.

Ei bine, si, ce-i cu asta? E o intrebare pe care mi-am pus-o singur. Si ce ? Daca ar fi sa rezum tot ceea ce am invatat, cum as putea-o face intr-un singur articol ?

Din moment ce munca pe care o fac presupune in primul rand asistarea clientilor in terapie si a grupurilor participante la schimbarea pozitiva, voi indrepta urmatoarele remarci inspre ceea ce cred eu ca este esenta schimbarii personale pornind de la punctul de vedere structural al NLP si Meta-States, dupa cum le-au dezvoltat L.Michael Hall, Ph.D. Noi numim domeniile asociate ale NLP si Meta-States, neuro-semantica. Care au fost elementele cheie din vietile sutelor de persoane cu care am avut privilegiul de a lucra, elemente cheie care au adus schimbari pozitive in vietile lor ?

In acest articol voi defini cateva opinii fundamentale in neuro-semantica despre felul cum functioneaza creierul vostru. Retineti cuvantul “cum”. Acest cuvant este important. Consideram de prima importanta in neuro-semantica procesele mentale care determina un comportament. Ce anume faci in interiorul capului tau pentru a avea o problema si ce anume ai de facut in capul tau pentru a “repara” problema respectiva ? Ce fel de imagini, sentimente, sunete si sens al cuvintelor ai nevoie sa fie activate in interiorul capului tau pentru a rezolva problema ? Credem ca creierele nu sunt defecte; ele doar deruleaza corect modele bolnave de gandire. Intr-adevar, creierului nu-i pasa daca gandirea ta e bolnava sau corecta. Creierul tau doar face ceea ce tu ii spui sa faca. Despre acest lucru este vorba in articolul meu. Cei care isi schimba gandirea inteleg si accepta urmatoarele convingeri:

Simti lumea prin ceea ce vezi, auzi, pipai, mirosi si gusti. Credem ca atunci cand iti reprezinti lumea pe ecranul constiintei tale utilizezi aceleasi programe implicate in cazul evocarii, ceea ce este foarte important pentru neuro-semantica. Cand evoci ceva ce ai vazut anterior, vei evoca (vizual) acel lucru printr-o imagine. Cand evoci ceva ce ai auzit inainte, evoci (auditiv) cu amintirea sunetelor. Acelasi lucru este adevarat pentru sentimente (kinestezic), mirosuri (olfactiv) si gusturi (gustativ). Noi le denumim pe toate acestea sisteme de reprezentare sau, prescurtat, VAKOG.

Creierul tau face acest lucru nu numai cu experientele amintite ci si cu experientele construite. Iti pot cere sa-ti imaginezi ca te vezi acolo unde vrei sa te afli peste un an. Creierul tau stie cum sa construiasca o imagine a ceea ce tu iti doresti pentru urmatorul an. Deseori aceste experiente pe care le reprezentam (imagini) pe ecranul mintilor noastre, contin mai mult de un singur sistem. Putem evoca o imagine care sa fie insotita de sunete si de sentimente. Mai mult, aceste imagini au calitati rectificatoare. De obicei, imaginile pe care le consideram foarte importante pentru noi se afla foarte aproape de ochii nostri din punct de vedere vizual. Acestea sunt adesea foarte stralucitoare si colorate tocmai pentru a ne instiinta ca imaginile respective sunt foarte importante.

Deci, eu am in minte imagini, sentimente, sunete, mirosuri si gusturi. Creierul nu se opreste aici ca o categorie ganditoare a vietii; creierul uman are abilitatea extraordinara de a da inteles acestor imagini prin intermediul cuvintelor. Aceste cuvinte sunt “despre” tablouri compuse din imagini, sunete, sentimente, mirosuri si/sau gust.

Creierul nu se limiteaza la un singur gand ci continua sa aibe ganduri despre ganduri si tocmai aici sta “magia”. In neuro-semantica realizam ca la fel de importanta ca si reprezentarea, dar mai puternica si mai magica este raportarea. In acest fel lucreaza creierul. El incepe cu o experienta de referinta: evenimentul. Se intampla ceva. Apoi noi il re-prezentam pe ecranul mintii noastre cu ajutorul sistemului de reprezentare (VAKOG), dar din cunoastere reflexiva dezvoltam un gand si un sentiment DESPRE el, avand acum primul nostru cadru de referinta.

Creierele noastre nu se opresc la un singur gand. Creierul continua sa gandeasca ganduri despre ganduri. Cand aceste ganduri despre ganduri sunt obisnuite, frecvente (cazute in inconstient), ele devin cadrele mintii noastre, filtrele noastre perceptuale prin care noi vedem lumea. Aceste cadre devin ca niste ochelari prin care vedem si experimentam lumea. Si asta nu e totul. Noi dezvoltam cadre in cadre, fiecare cadru fiind intiparit, incastrat intr-un altul. Aceste cadre mai inalte determina statutul nostru neuro-semantic care guverneaza modul in care gandim, simtim, starea de sanatate, abilitatile, totul. Atata timp cat avem ganduri despre ganduri, aceste ganduri sunt in interactiune cu fiziologia noastra prin intermediul sistemului nervos central si din aceasta interactiune provine ceea ce numim “states of being”, statutul/starile existentei. Din aceste stari ale existentei provin comportamentele noastre. De aceea omul este asa cum este gandirea sa. Aceste “repetate” cadre inconstiente ale mintii devin binecuvantarea sau blestemul nostru. In incadrarea problemei, putem avea cadre ale mintii care spun: “Nu sunt bun de nimic”, “Nu pot face nimic ca lumea”, “Pentru a fi bun de ceva trebuie sa fac ceva pentru ceilalti oameni; nu sunt o persoana ok prin mine insami” etc. Astfel de cadre vin inevitabil din primii nostri ani si din acest motiv devin inconstiente si greu de schimbat fara ajutor. Oricum, ele pot fi schimbate si se schimba deoarece nu conteaza cat de mult opereaza in afara constiintei. Sunt doar ganduri. In “repararea” noastra, stergem la modul metaforic acele vechi cadre ale mintii si instalam noi cadre ale mintii care sa ne serveasca. Despre acest lucru este vorba in neuro-semantica.

Persoanele care fac schimbari personale accepta ca si-au construit singure aceste cadre cu ajutorul reprezentarilor interne si cu nivelele mai mult sau mai putin numeroase ale intelesurilor pe care le-au dat acestor reprezentari interne. In cadrul terapiei descopar constant vechi amintiri ale persoanelor care isi aud inca tatii sau mamele spunandu-le ca nu sunt bune de nimic si din vietile carora unul dintre parinti a fost absent, ele dezvoltand de aici un cadru de semnificatie al cuvantului ca “Nu sunt bun de nimic pentru ca tata/mama nu a fost cu mine” etc. Pentru schimbarea personala este importanta acceptarea realitatii ca aceste cadre sunt construite si de aceea ele pot fi daramate.

Acesta este un alt mod de a spune ca perceptia noastra nu este realitatea. Este doar perceptia noastra asupra ei. Este perceptia noastra (reprezentarea interna si intelesurile conceptuale) cea in care noi operam. Nu conteaza cu cata acuratete ne arata realitatea noastra prezenta. Noi vom opera din perceptiile noastre dupa cum sunt guvernate de cadrele de nivel mai inalt ale mintii noastre.

Aceasta inseamna ca:

a) Cei care se schimba recunosc valoarea crearii unei harti (perceptii) care carteaza momentul prezent cu acuratete, atat cat este simbolic posibil. Noi suntem o “categorie simbolica a vietii”. Facem asta cu VAKOG si intelesurile cuvantului actionand ca “simboluri” din experienta noastra asupra lumii prin intermediul celor cinci simturi. Dar acestea sunt doar simboluri despre lumea noastra. Ele nu sunt lumea. Incepem sa avem probleme cand le confundam pe cele doua si etichetam simbolurile noastre ca fiind reale, ca si cand ele ar carta cu exactitate lumea noastra. Cand operam in mod constient sau inconstient din cadrele mintii pe care le-am invatat in copilarie, noi operam de pe o harta care nici macar nu se apropie de cartarea exacta a lumii de adult in care traim. Aceasta este radacina celor mai multor probleme, daca nu chiar a tuturor.

b) Cei care isi schimba gandirea recunoscand ca harta lor nu este teritoriul vor elimina problema cauzei si a efectului din vietile lor. Ce vreau sa spun ? Vreau sa spun ca persoanele care inteleg si accepta ca harta/perceptia noastra interna nu este si nu poate fi teritoriul (lumea exterioara), vor renunta la credinta nesabuita ca alti oameni le controleaza mintea fara permisiunea lor. Nimeni nu te poate face sa crezi sau sa simti ceva ce tu alegi sa nu simti sau sa nu crezi. Doar pentru ca s-ar putea sa fi crescut intr-o familie nefunctionala, nu inseamna ca suntem sau ca trebuie sa ramanem persoane nefunctionale, chiar daca am invatat cateva moduri proaste de a crede si de a ne comporta.

Putem fi stapani pe propriile noastre creiere, putem prelua controlul asupra creierului nostru si putem invata noi moduri de gandire. Creierele sunt foarte flexibile. Va voi da un exemplu. Ganditi-va la ceva neplacut. Acum ganditi-va la ceva placut. Observati cat de rapid va puteti schimba gandirea. Vechile si nedoritele modele de gandire sunt doar modele de gandire deprinse, care par reale, deoarece au devenit inconstiente si sunt simtite ca reale. Dar, poti ghici ? Ele se pot schimba. Multi au investit interes in a va face sa credeti ca aceste modele de gandire sunt “reale” si ca nu puteti face nimic in privinta lor. NU ADOPTA ACEL CADRU LIMITATIV. Poti schimba aceste modele de gandire. Poti sa-ti innoiesti mintea. Te poti gandi la lucruri care sunt pure, juste, corecte, incantatoare etc. Intr-adevar, te poti gandi la orice alegi sa te gandesti. Trebuie doar sa-ti acorzi permisiunea.

c) Ei recunosc ca imaginile si cuvintele din cap nu sunt “reale”, in sensul de a fi asezate in concret – ele sunt schimbabile. Ele sunt doar “simboluri” ale lumii exterioare. Avem instrumente care pot detecta celulele nervoase si neuro-transmitatorii care permit unei celule nervoase sa comunice cu o alta celula nervoasa. Poate neurologul sa intre in creier si sa gaseasca/ masoare o imagine, un sunet, un sentiment sau un cuvant ? Nu. Acestea sunt abstractiuni ale mintii, deci starile noastre conceptuale care sunt generate in momentul gandirii dispar in timp ce noi gandim din nou gandul. Deoarece imaginile si intelesurile cuvantului din capul nostru nu sunt “reale” in sensul de a fi asezate in concret, ele au doar realitatea pe care noi le-o dam. Considerand asta, ganditi-va la o amintire moderat neplacuta si observati ce anume vi se iveste in minte si cum va simtiti.

De cate ori am nevoie sa fac acest lucru ? Buna intrebare. Creierul invata prin repetitie. Va amintiti cum ati invatat sa mergeti pe bicicleta sau sa conduceti masina ? Ati repetat pana cand cunostintele au cazut in inconstientul vostru si au devenit banale. Faceti acelasi lucru spunand “nu” pentru ceea ce nu vreti si “da” pentru ceea ce vreti. De fiecare data cand ti se iveste in minte gandul/decizia pe care nu o vrei, spune-i “nu” si apoi spune-i imediat “da” alteia pe care o vrei. Facand acest lucru “spargi” modelul vechi si nedorit cu care te-ai obisnuit si instalezi o noua indicatie pentru mintea ta pentru a merge in directia care te va servi cel mai bine. Pana la urma ele sunt doar ganduri, asa ca ganditi ganduri care sa va serveasca.

Sa facem un exercitiu simplu inainte de a explica aceasta diferenta. Imagineaza-ti ca te apropii de frigider. Deschizi frigiderul. Acum deschizi sertarul cu legume. In sertarul cu legume vezi o lamaie. Scoti lamaia, inchizi sertarul de legume si apoi si frigiderul. Cu lamaia in mana te duci la dulap, scoti o placa de taiat si un cutit. Incepi sa tai lamaia in jumatati apoi iei una dintre jumatati si o tai in jumatati. Ai acum doua sferturi de lamaie. Iei unul dintre sferturi si il pui in gura storcandu-l ca sa simti sucul de lamaie curgand. Iti saliveaza gura ca si cand ai avea cu adevarat o felie de lamaie in ea ? Celor mai multi oameni as li se intampla. Ce demonstreaza acest mic exercitiu ? Creierul nu cunoaste diferenta dintre ceea ce tu iti imaginezi si ceea ce traiesti de fapt in prezent. Sa presupunem ca in mod similar, constient sau inconstient ne imaginam pe noi insine ca fiind din nou copii in familiile noastre nefunctionale. Sa presupunem ca evocam auzirea si vederea unui parinte care tipa la noi. Ii auzim spunandu-ne cat de prosti cred ei ca suntem. Cum credeti ca v-ati simti, chiar gandindu-va ca acum nu mai sunteti copii ci adulti ? V-ati simti rau, nu-i asa ? Asta numesc eu asociere. Descopar constant clienti care au probleme in viata de adult datorita faptului ca se imagineaza inca copii. Ei utilizeaza continuu experientele lor din copilarie ca si cadru de referinta prezent. Numim aceasta “asociere”. Iti dai seama daca asociezi intr-o amintire observand daca atunci cand o evoci nu te vezi pe tine insuti in acel tablou. Sa experimentam. Evocati o amintire moderat dureroasa. Luati o imagine din ea. Acum, observati daca va vedeti sau daca ii vedeti doar pe ceilalti oameni si cadrul acelei imagini. Daca nu va vedeti pe voi insiva mental, inseamna ca ati asociat in acea amintire si ca veti fi tentati sa traiti aceleasi sentimente negative pe care le-ati avut atunci cand ati trait situatia respectiva. Deoarece creierul nu cunoaste diferenta dintre ceea ce tu reprezinti din imaginatie sau din ceea ce repreziti din intrarile in curs, atunci cand mental te plasezi din nou in niste amintiri dureroase, vei avea sentimente negative foarte asemanatoare cu cele pe care le-ai avut in timpul respectivului eveniment. Daca te vezi in imagine asa cum erai tu mai tanar, numim acest fapt disociere. Cand oamenii spun ceva de genul “ Nu ma mai deranjeaza, m-am distantat de asta”, de fapt s-au disociat de amintire vazandu-se pe ei insisi in imagine si impingand tabloul din fata ochilor lor asa ca acum se afla la distanta. Disocierea diminueaza sentimentele, pe cand asocierea intr-o amintire tinde sa le amplifice. Cand constient sau inconstient asociem in amintirile noastre dureroase si operam din cadrele mintii (intelesuri conceptuale) pe care noi le-am dat acestora, confundam harta cu teritoriul. Atunci cand facem acest lucru, ne traim vietile de adult in interiorul experientelor dureroase ale copilariei. Gandirea pe care am dezvoltat-o atunci ne-a servit atunci, dar nu ne serveste si in viata de adult. Daca descoperi despre tine ca: sari usor la concluzii (generalizare), esti ingust la minte (centrare), joci “jocul invinovatirii” (rationament transductiv), personalizezi (egocentrism), faci din tantar armasar (logica inductiva), gandesti in alb si negru (gandire in termeni absoluti) si blochezi exemplele pozitive din trecut (ireversibilitate), inseamna ca operezi din cadrele copilariei. John Burton, Ed. D. are un articol pe site-ul web de neuro-semantica in care defineste stilurile de gandire ale copiilor. Titlul articolului este “Hypnotic Language: solutions in a word ”. Elementul comun al problemelor cu care m-am confruntat ca terapeut in acesti zece ani a fost asocierea in amintirile dureroase. Problema asocierii in situatiile problema din copilarie si aducerea acestora in lumea adultului sta la baza multor probleme cu care m-am confruntat din punct de vedere terapeutic.

Retineti: Probabil ca de-a lungul anilor ati incercat sa cititi si/sau sa frecventati cursuri pentru a va “repara” gandirea si n-a mers. Experienta m-a invatat ca deseori persoana are nevoie de ajutor in activarea acestor cadre pentru a le aduce la nivel constient. Apoi devine destul de usor sa le reincadrezi. Dar stiind asta iti poti schimba gandirea indiferent cat de inconstient este statusul problemei. In cazul in care nu stii daca esti sau nu asociat in niste amintiri, poti paria ca inconstient exact asta faci daca ai probleme cu obiceiuri si ganduri nedorite.

Asa cum am invatat, creierele noastre nu se opresc la un singur gand. Ele continua sa gandeasca ganduri despre ganduri. Cand avem ”un gand despre un gand”, al doilea gand va schimba primul gand si aici se afla magia. In gandire si comportament, abilitatea creierului de a avea ganduri despre ganduri este cruciala. Aici se afla secretul. Cand ai un gand (gandurile sunt compuse din imagini si intelesuri conceptuale) si apoi intretii un alt gand “despre” gandul original, gandul original se va schimba. Ce-o fi insemnand asta ? Este simplu. Ce se intampla daca ai o experienta care te sperie si dupa acea experienta devii temator de frica ta ? In acest caz frica se va intensifica. Intr-adevar, aplicarea fricii la frica duce la paranoia. Dar daca in loc de a deveni infricosat de frica ta, ai fi primit-o ? Ai aplicat gandul ca aceasta frica are valoare pentru tine si o vei primi? Ce se i va intampla fricii ? Acest gand va modela frica in asa fel incat sa poti iesi din ea si sa poti invata din ea. Ce se va intampla odata ce ai invatat ceea ce aveai nevoie sa inveti din frica si apoi ai aplicat fricii tale gandul increderii ? Ce se intampla cu frica atunci cand i se aplica increderea? Frica dispare in fata credintei puternice. Joaca-te cu creierul tau. Ia un gand de manie. Acum aplica-i maniei tale gandul iertarii. Ia aceeasi manie si aplica-i gandul iubirii. Dar daca iei mania si-i aplici gandul de calm, ce se intampla ? Ati ghicit vreodata cat de usor v-ati putea schimba starile mintii voastre prin aplicarea unui gand la alt gand? De fiecare data cand luam un gand si ii aplicam un alt gand, gandul original se va modela sau schimba intr-un fel. Numim asta Meta-Stating aplicand un gand altui gand. Aici se afla magia. Aici se afla abilitatea ta de a-ti reformata si reprograma gandirea.Cei pe care i-am vazut schimbandu-si gandirea, au meta-stated starea problemei lor cu stari resursa de nivel mai inalt. In loc sa se meta-state bolnavi, ei au invatat sa fie meta-state sanatosi. Au plecat construindu-si un set nou de cadre mentale de nivel mai inalt care i-au servit. Incurajez cititorul sa “proceseze” materialul cuprins in acest articol. Accesati o problema personala si treceti-o prin toti cei sapte pasi explicati in acest articol. Veti fi complet uimiti de faptul ca acea “problema” va deveni o problema mult mai mica.

{joscommentenable}

Adaugă comentariu

Nume*

Email*

Website

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Actualizează

Trimite

Anulează