Intotdeauna se intampla mult mai multe... pe care noi, intr-un fel, le ratam in totalitate. Cineva a intrat intr-o incapere si nimeni nu a observat. Chiar daca aceasta persoana a trebuit sa patrunda trecand printre oameni pentru a gasi un loc pe scaun, oamenii se miscau inconstient pentru a-l lasa sa treaca, fara insa a se opri din conversatie. Si inca unul sau doi au trecut in acelasi fel, neobservati. O alta persoana a intrat si toti s-au oprit din conversatie privindu-l pentru o secunda pe noul-venit. I-am privit pe toti oamenii din incapere si am realizat ca nu erau catusi de putin constienti de ceea ce tocmai au facut in mod colectiv.

Altadata, eram intr-un grup si ne uitam la televizor. In film, un om apare de nicaieri si-l provoaca pe eroul cel mai indragit spunandu-i ca este un las si ca trebuie sa dovedeasca faptul ca nu este asa castigand un duel impotriva celui care l-a provocat. I-am observat pe toti privind cu rasuflarea taiata, temandu-se pentru viata si reputatia eroului lor. Acest lucru este foarte interesant, dupa cum voi evidentia.

Iata cateva fapte importante si evidente care le-au scapat spectatorilor absorbiti de film.
Mai intai...cine naiba i-a dat dreptul de a provoca? Cine ne spune noua ca parerea celui care a provocat, cum ca eroul este las sau nu, este adevarata? Din moment ce suntem cu totii de acord-cei care privesc din fotoliu si cei din film-ca acel erou este intr-adevar un erou. Cine i-a dat celui care a provocat permisiunea sa vorbeasca, sa-l provoace pe erou? De ce toti se tem dintr-o data pentru eroul lor, sperand si rugandu-se sa castige acest duel-de care nu are scapare?? Spera totodata ca acesta nu va fi ranit sau infrant, cand, de fapt, tot ceea ce ar trebui sa faca ar fi sa stearga, sa-l anuleze imediat pe cel care provoaca fara a mai sta pe ganduri...
Ai putea spune ca este doar un film. Dar nu, este insasi viata! Unii oameni isi aroga dreptul de a face ceea ce doresc, si foarte putini par a-si pune intrebari in legatura cu aceasta. Este posibil ca opiniile cuiva sa ne ia mintile? Suntem cu totii intr-atat de „spalati pe creier” si programati sa NU PUTEM vedea tot ceea ce se petrece? Sunt mintile noastre slabe si influentabile astfel incat oricine poate prelua controlul asupra gandirii noastre de cate ori doreste? Putem si noi, la randu-ne, sa preluam controlul asupra gandirii altcuiva de cate ori dorim?

Orice hipnotizator de scena iti va spune ca „da”! Si acesta este adevarul.

Preluam controlul asupra inimii si mintii celorlalti tot timpul, insa majoritatea dintre noi arareori suntem constienti de ceea ce facem.

Unii oameni fac aceasta intentionat, iar altii de fapt exerseaza si invata cum sa o faca intr-un anumit mod. Si tu poti! Nimic nu ne opreste in afara de noi insine. Nu exista legi sau reguli impotriva.
Unii dintre noi avem blocaje interne puternice, foarte puternice care ne interzic chiar sa si credem ca acest lucru este posibil. Sa folosim aceasta in avantajul nostru, sau sa ne protejam impotriva ei.

Evidenta este peste tot in jurul nostru, tot timpul, si adesea suntem chiar victime, dar certitudinea, evidenta, pare ca ne scapa in mod continuu. Invatam „despre” aceasta si ne miram cat este de adevarata, dar, intr-un fel, pare ca nu ajunge intr-o zona in care sa devenim cu adevarat constienti, si inteleg prin aceasta constienti intr-adevar, ca se intampla atunci cand se intampla. Si se intampla! Chiar si aceia dintre noi care cred ca sunt atat de proactivi pot fi socati cand cineva ne-a filmat reactionand in anumite situatii.

Odata, un sofer de cursa lunga ne-a strigat tuturor pasagerilor sa stam pe scaune, iar daca ne vom ridica ne va da jos din autobuz. Ne-am soptit unul celuilalt, in secret, nemultumirea, dar nici unul dintre navetisti nu a avut taria sa se ridice si sa faca ceea ce toti ar fi trebuit sa facem. Cu totii ar fi trebuit sa ne ridicam si sa spunem : „Cum indraznesti?”

Oamenii sunt ghidati de emotii. Si apoi... le negam. Poate fi jenant si dificil sa le accepti...

Poti face oamenii sa se simta mizerabil si apoi sa castigi multi bani vanzandu-le fericire... Cu cat ii faci sa se simta mai rau cu atat mai multi bani poti obtine vanzandu-le fericire...

Ii poti umple de vina, iar apoi sa le vinzi iertare...

Religiile fac aceasta. Le poti spune ca sunt pacatosi si-i poti umple de teama de iad, apoi sa le vinzi bilete catre rai.
Oamenii stiu ce se petrece pentru ca aud de la alti oameni despre aceasta, si este singura cale prin care stiu sa invete ceva. Citesc carti, se uita la televizor, asculta radioul, citesc ziare si se asculta unul pe celalalt.

Le poti spune ca au loc multe crime, iar apoi se le vinzi securitate...

Le poti spune ca o alta tara este impotriva lor si sa le vinzi apoi patriotism...

Ei se vor grabi si vor purta razboaie, omorand mii de inamici( oameni inocenti). Si se vor intoarce acasa eroi.

Poti sa le spui ca locurile de munca se gasesc greu si ca oamenii sunt concediati cu sutele, si cu totii vor munci mult mai mult si vor aprecia faptul ca li se permite sa munceasca, considerand aceasta ca pe un privilegiu, pentru orice salariu.
Cine interogheaza televizorul? Sunt stiri, nu-i asa? Sunt fapte,nu-i asa? Si daca n-ar fi fost? Cine ar fi stiut? Tu?

Cat este de maleabila mintea umana?
Cat de usor putem deveni slabi, speriati si fragili?
Cat de usor putem deveni puternici si periculosi?

Tot ceea ce ne trebuie sunt cuvinte... Cu cuvintele potrivite pentru a declansa valori si emotii intr-adevar puternice poti crea o revolutie, o revolta. Oamenii, singuri sau in masa, pot fi facuti sa rada sau sa planga, pot fi adusi in extaz sau suparare, cu doar cateva cuvinte inteligente rostite autoritar, cu pasiune si convingere. Povesteste maselor cum bebelusul tau ti-a murit in brate si toti vor izbucni in lacrimi....si nu e nevoie sa fie catusi de putin adevarat.

De fapt, adevarul nu are nimic de-a face cu asta. Emotia este totul. Adevarul inseamna doar ca tu crezi in acel ceva. Daca ei nu il cred, acela nu este adevarul si aceasta este tot.
Chiar nu exista un alt sens pentru cuvantul „adevar”. Daca toti cred, atunci este adevarat. Cati dintre voi ati vazut intr-adevar cu proprii ochi ceea ce vi se spune la stiri? Cati dintre voi i-ati vazut intr-adevar pe acei copii infometati din Etiopia? Eu am cativa prieteni etiopieni care-mi spun ca totul este o exagerare.Ei spun ca acele conditii exista intr-o regiune foarte restransa, in timp ce in 90% din tara sunt saraci si slabi, dar bine si sanatosi. Pe cine ar trebui sa cred? Cum stim fiecare dintre noi pe cine sau ce sa credem?

La fel ca si albinele intr-un stup, ne urmam unii pe ceilalti cu ochii inchisi, ne cream societatea si ideea de securitate, ideea de natiune, cultura, adevar, bine si rau, apartenenta si orice alta idee. Noi dezvoltam idei si mereu ne hranim unii altora ideile. Aceste idei sunt cele pe care ne cladim vietile, visele, tara, si, de ce nu? Daca ne simtim bine, functioneaza, daca nu, nu! Ce altceva ar mai fi....?

traducere dupa un articol de Terri Ann Laws

Ii poti face sa se simta stanjeniti, apoi sa le vinzi importanta...