Milton H Erickson(1901-1980) Doctor in medicina este recunoscut drept cea mai faimoasa autoritate mondiala in hipnoterapie si in psihoterapia strategica de scurta durata. El a fost una din cele mai creative, receptive si ingenioase personalitati psihoterapeutice ale tuturor timpurilor. Este considerat drept cel mai mare profesionist din lume in materie de comunicare. Se baza pe "invatarea inconstienta" experientiala.

S-a nascut pe 5 decembrie 1901 si a crescut in comunitatile rurale din Nevada si Wisconsin.

In copilaria timpurie a avut dificultati in a invata sa vorbeasa, sufrerind de dislexie. Invata sa vorbeasca la varsta de patru ani. Acest lucru la facut sa fie pasionat de sensul cuvintelor si de forma lor, devenind o pasiune care il face sa invete dictionarul limbii engleze neprescurtat pana in clasa a treia. Acest lucru i-a atras porecla "domnul Dictionar" care il insoteste pana la facultate. Isi uimeste profesorii cu acesta capacitate a sa si interesul fata de polisemie, multiplele niveluri de semnificatie ale cuvintelor si variatiei sensului acestora in functie de context.

La varsta de 17 ani este afectat de primul atac de poliomielita ceea ce il face sa foloseasca experiente de reevocare vie a amintirilor senzorile timpurii, care l-au ajutat sa reinvete cum sa-si utilizeze muschii. Evocarea amintirilor senzoriale timpurii dadeau nastere unor procese ideomotorii si ideosenzoriale care au fost baza pentru reinvatarea functiilor pierdute in urma accidentelor si bolilor. Erickson spunea:"Incetul cu incetul am invatat ca, daca m-as putea gandi la mers si relaxare, durerea s-ar mai ameliora" arata cum descoperise pentru sine insusi, modul cum relaxarea si fixarea atentiei asupra realitatii interioare ar putea inlocui aspectele dezadaptative sau dureroase ale oricarientarii generalizate spre realitatea unui om. Aceste experiente le traia in jurul varstei de 19 ani, pe atunici el nu denumea aceste experiente ca stari modificate de constiinta sau autohipnoza, aceste experiente l-au facut sa se intereseze de hipnoza si sa studieze cu Clarck Hull.

Primele sale studii asupra hipnozei le-a facut ca student in ultimii ani, in timpul seminarului de hipnoza, pe parcursul anilor 1923-1924, la Universitatea din Winsconsin, cu supervizarea profesorului dr.Clarck L.Hull fondator al psihologiei experimentale si al teoriei invatarii hipnozei si a transei ca experiente normale ,care se pot dezvolta in timpul perioadelor de introspectie. Erickson si-a primit gradele de Bachelor, Master in Psychology, precum si doctoratul la Universitatea din Wisconsin. Dupa absolvire a lucrat in domeniul clinic continuand sa sustina o vasta activitate experimentala cu diferiti subiecti, dintre care cei mai fideli au fost chiar membrii familiei sale.

Se casatoreste cu Elizabeth Moore, care, timp de patruzeci de ani, este persoana cea mai apropiata de el in plan personal si profesional si cu care are opt copii-patru baieti si patru fete. In 1948,Erickson se muta cu familia in Phoenix, Arizona. EL continua o intensa practica particulara in domeniul psihoterapiei si calatoreste frecvent pentru a preda hipnoterapia.

In 1951 sufera al doile atac poliomielitic ,dupa care, in ciuda eforturilor de recuperare pe care le depune, ramane cu sechele poliomielitice. In pofida prezentei acestor probleme ,el continua atat efortul terapeutic, cat si cel de predare.

Studiile experimentale si terapeutice ale sale in domeniul hipnozei se intind pe mai bine de 50 ani. El a determinat o reintinerire a intregului domeniu, fenomen care a dus la dezvoltarea abordarilor neautoritare si indirecte ale sugestiei si comunicarii hipnotice, in care subiectii invatau cum sa experimenteze fenomenele hipnotice si cum sa utilizeze propriile lor potentiale pentru a-si rezolva problemele in maniera lor personala. Intreaga viziune ericksoniana asupra hipnozei si terapiei accentueaza importanta respactarii complete a individualitatii si unicitatii fiecarei persoane. Erickson accentua faptul ca dezvoltatrea interrelatiilor terapeut-pacient si a increderii reciproce este vitala pentru succesul psihoterapiei. El considera ca hipnoza este o stare de consiinta unica si deosebita ,care permite accederea la resursele interioare ale inconstientului subiectului. Erickson sublinia de asemenea, ca trebuie sa existe un respect fundamental pentru individualitatea fiecarei persoane ,considerind ca fiecare persoana isi atinge obiectivele in modul sau propriu si ca nici o teorie nu ar putea explica intr-un mod corect si in totalitate unicitatea fiecarui individ ,sarcina terapeutului fiind sa ajusteze terapia la fiecare individ in parte.

Secretul succesului lui Erickson poate fi formulat astfel:"Schimband cadrul de referinta al mintii constiente si apeleaza la resursele existente ,pe care fiecare persoana le-a experimentat si automatizat in mod necesar in istoria vietii sale". Abordarea sa fata de oameni este aceeasi cu abordarea fata de sine insusi, si anume:"a invata mintea sa se concentreze pe nenumarate cunostinte, potentialuri si resurse interioare de natura inconstienta".Folosea adesea anecdote si istorioare in comunicarea cu pacientii, nefiind satisfacut de comunicarea la un singur nivel. Era o persoana amabila, prietenoasa si grijulie, care stia sa se bucure de viata. Umorul era o parte importanta din viata lui ,radea si era o persoana pozitiva si isi incuraja si pacientii sa fie la fel. Era incantat si multumit de schimbarile pozitive pe care oamenii le realizau. Cand pacientul sau facea o schimbare pozitiva sau cand faceau o levitatie a bratului(chiar daca era a treizecea mii levitatie a bratului pe care o realiza)el era incantat ,uimit si foarte mandru ca pacientul sau a indeplinit asa o sarcina dificila, iar acest lucru il transmitea si pacientului la nivel nonverbal, facandu-l sa-si sporeasca incredera in sine.

Pe 25 martie 1980, Erickson a murit datorita unei infectii acute, disparand unul dintre cei mai talentati profesionisti ai psihoterapiei pa care i-a avut omenirea. Domeniile si abordarile pe care abordarea ericksoniana le-a inspirat in mod direct sunt:programarea neurolingvistica, Scoala de la Palo Alto, orietarile strategica si sistemica din psihoterapia familiala si psihorepapia prin interventie paradoxala.