Confuzia
A fost odata ca niciodata
o prea draguta fata
care nu avea timp
si nici rabdare
sa zburde singura
pe propria carare.
si ca in fiecare poveste
fata creste si un print intalneste.

Poienita ei iubita, inflorita si insorita
de fluturi si flori acoperita,
de o padure e umbrita.
Aceasta fetita nemultumita
isi dorea demult sa ajunga
pe carari batatorite la castel
si la al ei print dintr-o alta poienita.
La mijlocul padurii dese si racoroase
un balaur salasluia
si pe fetita o speria.
Trei capete el avea
si pe toate foc scuipa

Asa ca fata nu stia
pe ce carare sa o ia.
Fiind o fata creativa
ea o harta si-a facut,
un pas in spate a pasit
si spre balaur s-a rastit :
- Cine te crezi tu fiara mare?
A ma speria tu crezi ca poti?
Sunt si eu destul de tare
sa-ti sterg pe ai tai colti!
- Capetele-ti pot taia
doar prin strategia mea
si asa te voi ingenunchea.
si spontana cum era,
curajoasa devenea
si in lupta dreapta intra
pe balaur infrunta.
Cararea ei o parcurgea,
spre un luminis iesea,
alte orizonturi zarea
si doar de ea depindea.