A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o tarancuta frumoasa, harnica si isteata, pe numele sau Ileana.

Ileana locuia intr-un sat de munte cu oameni gospodari si fiecare se ocupa cu lucrul lui: unii cresteau vite si oi, altii lucrau pamantul, o parte stapaneau mestesuguri alese, alta parte erau buni negustori.

Casa Ilenei era cea mai frumoasa din sat, nu era cea mai bogata, dar de departe era cea mai ingrijita. Gradinita era plina cu flori de toate culorile si de toate soiurile din toata lumea. Inauntru casa era ordonata, frumos colorata si plina de lumina, asa cum era sufletul stapanei.

Tarancuta noastra a fost harazita inca de la nastere de Ursitoarea cea Buna cu darul de a tese covoare. Pentru asta toti satenii stiind ca e rabdatoare, cu multa imaginatie si cu multa putere de munca, veneau fiecare si comandau la ea cate un covor cu care sa-si imbrace casa de sarbatoare. Si credeti-ma, erau multe sarbatori pe care satenii nostrii le tineau cu sfintenie.

Intr-o zi insa, Ileana s-a trezit cu casa ei plina de razboaie de tesut, fiecare cu alt covor, pe alta culoare, pentru alt consatean, deoarece ea era atat de buna la suflet, incat nu refuza nici o comanda. Si lucra de dimineata pana seara cu mult drag si nu se mai dezlipea de covorasele ei.

Cum statea Ileana asa si lucra, a fost atrasa afara de cantecul unui greier. Si minunata de concertul de afara a vrut sa iasa din casa, dar cu greu a reusit sa se strecoare printre razboaiele de tesut. Si suparata de atatea lucruri incepute si neterminte, a intrebat florile din gradina ce sa faca. Si cum statea ea asa suparata, ascultand greierul si intreband florile, auzi langa gardul ei doi sateni care povesteau despre covoarele pe care Ileana le tesuse pentru ei. Fiecare satean se intrecea in cuvinte de lauda si era nerabdator sa-si impodobeasca casa cu minunatele covorase tesute de Ileana.

Si auzind aceste lucruri, tarancuta noastra se lumina si merse in casa unde isi continua lucru cu mult spor, tesand la fiecare covor in mod ordonat.

Si asa a trait fericita, pana la adanci batraneti, iar covoarele ei au ajuns sa fie cunoscute peste mari si tari.
Scrisa de grupul: Cristina, Gabi si Stefan