Descoperirea taramului "cunoscutului"

Exista din timpurile stravechi, in timp ce faraonii si regii si dacii si romanii se bucurau de acelasi soare, un "Bozozaurs". El traia in galeriile fermecate din taramul necunoscutului, impreuna cu ceilalti Bozozaursi care doreau sa ajunga pe taramul "cunoscutului".
Erau multi si diferiti, erau transparenti, sau opaci, erau mari sau poate mici, si scopul lor comun era "cunoasterea necunoscutului".

Soarele rasarea si apunea, iar ei necontenit sapau si zilele treceau si ei imbatraneau. Intr-un cotlon, Bozozaursul cel intelept imbatranit si ostenit de cautarea taramului "cunoscutului" povesteste Bozozaurusului copil stradania lui de-o viata.
Si poate mai treceau zile si nopti si copilul asculta povestea. In timp ce Bozozaurusul cel intelept se mandrea cu ceea ce i-a transmis copilului, zari pentru o clipa o stralucire in ochii acestuia.
-Oare ce este acea lumina in ochii tai?
-Ai inteles ce important este sa ajungem in taramul cunoscutului?
Copilul, in inocenta sa, raspunse:
C:-Da! Si ce frumos este cunoscutul!
B:-Da! Dar trebuie sa ajungem acolo!
C:-Dar suntem acolo , cunoastem atatea lucruri, eu te cunosc pe tine, tu pe mine!
In toti acesti ani de cautari, taramul cunoscutului era langa… Voi l-ati vazut? Ati privit chipul celuilalt de langa voi?
Si, in timp ce ati cautat, in jurul vostru este tristete sau bucurie, este apropiere si departare, este mister si concret... este cunoastere, timpul oricum trece...
(Nelu)