Made by cursanti

Am facut in copilarie atletism.Cu doi profesori minunati, cu daruire si har, doamna Olga Mironiuc si domnul Mircea Baltes.Printre primele lucruri invatate a fost cum sa ma asez la linia de start.Cum sa iau startul.

De asta aveam si eu nevoie acum, de o linie start.

Si cum ma uitam la linia asta, facuta din puncte si punctele din alte puncte si tot asaaaa, din punct-n punct, mi-am dat seama ca m-am afundat in ea si ca linia e de fapt un spatiu infinit. Cat Universul.

Si mi-am ridicat privirea dintre puncte, in sus, am iesit din vasta linie la suprafata, aspirat in colo.

Am ramas cu privirea in sus atintita intr-un punct din cer. Si langa acel punct era altul foarte, foarte, foarte aproape. Iar langa punct de cer, de langa punct de cer spre punct de spatiu, langa punct de spatiu, hopa sus am ajuns in cosmos.

Am fost o data ca niciodata……..si chiar am fost……..intr-o lunga stare de a avea ,,totul” si parca nu ma mai bucuram de nimic, in acelasi timp.

Stiti cum e……..

Ajungi pe la douazecisidoispe, saispe ani, ai tras tare, tare in cariera si ti-au iesit mai toate.

Tu te simteai din ce in ce mai realizat si increzator, iar cei din jur te vedeau intr-o stare de succes.  D-alde d-ala pe care te poti baza ca te scoate, cu care vrei sa atarni, cu energie si de-al lor pentru unii, iar pentru altii d-ala care e norocos, stie sa se dea pe langa oameni si sefi si asta numai pt ca a produs accidente de munca in scaldatoare.

Odată, un cioban a găsit un pui de leu abia nascut. L-a luat cu el, şi l-a hranit cu lapte de la caprele sale. Puiul crescu printre acestea si dobandi modul de a se deplasa, de a manca si de a bea al acestora. Puiul de leu incepu  sa creada ca era o capra adevarata.
Intr-o zi, mergand impreuna cu caprele la liziera padurii, vazu aparand un leu racnind. Caprele speriate au rupt-o la fuga. Leutul s-a pregatit sa faca acelasi lucru. Atunci leul l-a intrebat:
-Hei, prietene, de ce fugi ca o capra? Nu esti leu? Leutul, care fusese crescut cu caprele, a raspuns:
-Ce zici? Nu sunt un leu, sunt o capra. Ma inspaimanti si trebuie sa fug.

Daca a vazut ca leutul nu intelegea, el i-a explicat:
-Chiar sunt de neinteles? Corpolenta mea te sperie? Chiar daca eu sunt mult mai mare decat tine, fata ta seamana cu a mea nu cu a unei capre. Talia ta e la fel de subtire ca a mea. Nu, tu nu semeni cu o capra. Respinge aceasta idee. O capra e o capra si tu esti un leu. Racneste ca mine si-ti vei simti si inima. La aceste cuvinte, leutul incepu sa racneasca Dandu-si seama de adevarata sa natura, animalul incepu sa traiasca asemeni un leu adevarat.

Morala: Ramanem prizonierii impresiei pe care ne-o da aspectul nostru fizic. Trebuie sa intelegem ca nu corpul este adevaratul “Sine”, ci ca sufletul este cel care are resurse infinite. Evitand orice angajament relativ cu viata, am putea dezvolta pe deplin propriile noastre abilitati.

 Poveste din folclorul francez

Un conferentiar foarte cunoscut si-a inceput seminarul tinand in mana o bancnota de 50 de euro. El a intrebat:
-"Cine si-ar dori sa aiba aceasta bacnota?"

Mainile incepand sa se ridice, le-a spus:
-"Voi da aceasta bacnota unuia dintre voi, dar inainte lasati-ma sa fac ceva cu ea.
Atunci a sifonat cu forta hartia si a intrebat:
-"Inca mai vreti aceasta bacnota?"
Mainile au continuat sa se ridice.

O fetita locuia intr-o casa mica, foarte simpla, pe un deal. Pe masura ce crestea... jucandu-se in mica gradina din fata casei, putu vedea peste gardul care o imprejmuia, pe dealul invecinat, o casa mare ale carei geamuri straluceau in lumina soarelui.
Si, chiar daca isi iubea parintii, familia, ea visa in fiecare zi la cat de minunat si captivant trebuia sa fie sa traiesti intr-o casa ca cea din departare... nu intr-una ca a ei.

Un batran locuia singur in Minnesota. El vroia sa-si pregateasca gradina pentru plantarea cartofilor, dar sapatul acesteia cu harletul ar fi fost o munca prea grea pentru el. Singurul lui fiu si cel care l-ar fi putut ajuta era in inchisoare. Batranul i-a scris o scrisoare fiului si i-a povestit despre situatia in care se afla.

„Draga fiule,
Imi pare tare rau, dar anul acesta nu voi reusi sa plantez cartofi in gradina mea si stii ce mult iubea si mama ta aceasta perioada. Sunt prea batran sa mai pot sapa o gradina intreaga. Daca ai fi fost aici, necazurile mele ar fi luat sfarsit. Stiu ca daca n-ai fi fost in inchisoare, tu ai fi fost cel care ar fi pregatit gradina pentru insamantare.
                                                                          Cu dragoste,
                                                                                          Tata”