Am facut in copilarie atletism.Cu doi profesori minunati, cu daruire si har, doamna Olga Mironiuc si domnul Mircea Baltes.Printre primele lucruri invatate a fost cum sa ma asez la linia de start.Cum sa iau startul.

De asta aveam si eu nevoie acum, de o linie start.

Si cum ma uitam la linia asta, facuta din puncte si punctele din alte puncte si tot asaaaa, din punct-n punct, mi-am dat seama ca m-am afundat in ea si ca linia e de fapt un spatiu infinit. Cat Universul.

Si mi-am ridicat privirea dintre puncte, in sus, am iesit din vasta linie la suprafata, aspirat in colo.

Am ramas cu privirea in sus atintita intr-un punct din cer. Si langa acel punct era altul foarte, foarte, foarte aproape. Iar langa punct de cer, de langa punct de cer spre punct de spatiu, langa punct de spatiu, hopa sus am ajuns in cosmos.

Fraticaaa, lumea noastra e o infinitate de puncte. ORIUNDE iti indrepti privirea gasesti o infinitate.

De fapt nu e corect O infinitate.Nu e doar una, ca e prea putin cuvantul.

De fapt…corect…exact…si…descriptiv vorbim de INFINITATI de INFINITATI.

[aici imaginati-va fata fixa, ochi bulbucati (iarasi) , respiratie blocata pe aspiratie (iar) , cu gura usor deschisa, dar buza de jos atarnand gratios ca un covor lung de hol atarnat la uscat, de la balconul unui bloc].

Iar din acest blocaj, incepui sa-mi despletesc membrele, sa-mi scartaie creierul cu cate o sinapsa noua in reconfigurare si sa-mi inalt coloana precum picioarele multiplu articulate si atasate de spatele geniului nebun din Spiderman 3.

Inaltatoare descatusare de energie in corpul meu.

Si zzbufff, ca prin minune, se iti si raspunsul. Ce forma de cunoastere e infinit mai cuprinzatoare, alta decat cea data de invataturile spirituale? Acolo gasesti infinitati de infinitati generate istoric de cate un invatator spiritual si mai apoi dezvoltate de generatiile de dupa.Vorbim de cuprinzator, da? De spatiu de joaca creat pentru mintile si gandurile noastre. De invatare infinita, clar?

Asta da, loc bun de start. E loc cu soare si umbra si pajisti si pomi siiii uite si  cate un paraias de cunoastere siiii…ups… inca unul si inca unul, iar toate se varsa in forfota murmurata a valurilor, maretului ocean.

E spatiul unde PRIMIM totul de la divinitate, iar toate astea primesc necontenit, nefragmentat, ci lung cat viata universului si cald si implinit, sarutul cerului si infinitului.