Povestea cozonacului

Cu o seara inainte, am cernut faina si am pregatit toate ingredientele pentru ca sa aiba aceeasi temperatura.
M-am trezit devreme, entuziasmata sa fac ceva bun pentru ai mei ...
Am amestecat laptele cu drojdia si le-am lasat sa creasca... sa creasca... pana ce s-a scurs timpul potrivit...

In vasul cu faina, am rasturnat maiaua, am adaugat galbenusurile, zahar, vanilie, ciocolata, stafide, caise confiate, smochine si migdale. Le-am amestecat cu grija.
Am ales doua tavi rotunde, le-am tapetat cu folie de aluminiu si apoi le-am umplut cu aluatul.
Am pornit cuptorul lasand caldura sa le invaluie. Nu dupa multa vreme, am vazut ca aluatul crescuse atat de mult… era alb si rotund…
Am asezat atent cele doua tavi rotunde in atmosfera incinsa din interiorul cuptorului.
Totul mergea bine... Am mers sa scot cozonacii din cuptor dar cand am deschis usa – surpriza... cel din dreapta era frumos rumenit si mare, iar cel din stanga, de o culoare incerta, dezumflat si ... anost...
Ce sa fac? Am feliat ambii cozonaci si am alternat bucati si din unul si din celalalt.
A venit vremea desertului... Am adus platoul si i-am lasat pe fiecare sa-si aleaga.
Cand m-am intors in camera, platoul era aproape gol iar vocile lor spuneau:
- Felia mea a fost mai buna!
- A mea a avut mai multa ciocolata!
- Eu am gasit fructe si vanilie !
- Iar aroma de migdale…