Un alt fel de” Scufita Rosie”…

Era o zi de vara insorita...Cand s-a crapat de ziua, Scufita Rosie isi pregateste cosuletul cu merinde, se imbraca frumos si porneste la drum, avand de ingrijit pe bunica.
Timpul pe care il are Scufita la dispozitie este foarte scurt, avand de parcurs un drum lung prin padurea cu carari serpuite, cu copaci mari si umbrosi, dealuri si vai.
Mergea si se gandea... mergea si se gandea.

Oare cand ajung la bunica?
Ii voi da sa manance, ii voi schimba asternuturile, voi sterge praful, voi spala batistele, ii voi pregati o cana cu lapte caldut cu miere, asa cum ii place ei, ii voi asculta pasurile... si ma voi intoarce acasa pentru a pregati cosuletul pentru a doua zi.
Ajunsa odata la bunica, Scufita petrece tot timpul impreuna cu aceasta, ajutand-o la toate treburile gospodariei si o roaga s-o ierte ca pleaca.
Scufita se uita inspaimantata cum soarele dadea sa asfinteasca si gandindu-se ca noaptea se va asterne a grabit pasul spre casa. Cand, deodata, apare lupul cenusiu, care o privea patrunzator si lacom. Scufita se opri in loc speriata si se gandi cum ar fi mai bine sa se impace cu lupul.
Contrar asteptarilor, lupul se apropie bland si incepe sa-i sopteasca usor:
-Scufita draga, eu sunt ranit si am ramas insingurat si tare mi-ar prinde bine ajutorul tau.
Impresionata, Scufita se apropie incet de el si il mangaie pe cap. Apoi, ea pleca la drum insotita de lupul pe care-l duce acasa sa-l ingrijeasca.
Acum Scufita trebuia sa-si imparta timpul intre bunica si lup. Dupa zile bune, cand lupul s-a inzdravenit, a insotit-o in drumul ei spre bunica.
Nu stia cum sa o impace pe bunica cu care ii placea sa-si petreaca timpul sau cu lupul care ii devenise apropiat....
Se tot intreba Scufita oare.....