“ Ne-am atinge cu placere, dar nu izbutim decat sa ne dam lovituri”

Cand suferintele, umilintele, frustrarile s-au instalat, ele sunt mentinute si intretinute in timp si comporta, evident, si beneficii secundare.

Acestea din urma sunt adesea prea putin limpezi, paradoxale si, aparent, impotriva oricarei logici. In incercarea de a le descoperi, poate fi util sa ne intrebam:

“ Ce s-ar intampla daca purtarea cutare sau cutare ( la mine sau la celalalt) de care ma plang n-ar mai exista? Care ar fi dezavantajele acestei schimbari pentru mine?"

Spre exemplu, o sotie se plange mult de firea groaznica a sotului ei, de depresiile si pesimismul lui. Face tot ce-i sta in putere sa-l ajute, in timp ce, pe de alta parte, intretine alte relatii multumitoare, avand constiinta linistita. Beneficiul cu care s-ar alege de pe urma acestei situatii ar putea fi rezumat astfel: “ E atat de chinuitor sa traiesc cu el, incat am si eu dreptul sa ma amuz un pic, nu?”

Unul ii ingaduie astfel celuilalt...( si il incurajeaza uneori fara sa vrea) sa aiba un anume simptom, o deviere, deoarece acest aranjament ii permite “ incheierea unui targ”  privind o purtare specifica, o recompensa, o protectie defensiva.

Acest lucru ne ingaduie uneori sa evitam sa ne vedem propriile temeri sau propriile lipsuri.

Un sot spunea: “ Nu am prieteni si relatii in afara familiei, deoarece sotiei mele nu-i place sa iasa in lume, nu vrea sa lase copiii acasa, nici sa ramana singura.”

El evita sa-si infrunte propriile dificultati in stabilirea si mentinerea relatiilor si a contactelor de prietenie. Anumite comportamente in public ale unui cuplu ii pot mira pe cei de fata, care nu percep dedesubturile jocului lor relational.

Cutare barbat isi agreseaza sotia, o descalifica de fata cu niste straini, fara ca aceasta sa-i dea replica ori sa se simta afectata. Care sunt “ avantajele” lor multuale...?
Pentru ea, poate fi o compensare narcisica de amploare: “ Vedeti cum se poarta cu mine, merit compatimirea si simpatia voastra pentru stoicismul cu care ii suport purtarile!”
Pentru el : “ Vedeti  cu cine sunt osandit sa traiesc? E meritul meu ca nu o parasesc.”

Dar mizele si beneficiile subtile ale jocurilor conjugale distructive sunt inca si mai ascunse, mai inconstiente, situandu-se pe multiple niveluri.
Care e, de pilda, la un moment dat, functia unei boli, a unei accidentari repetate a unuia sau altuia dintre parteneri? La ce slujesc crizele de anxietate in familie? Ce semnale transmit oboselile, depresiile?

El povesteste: " De fiecare data cand telefoneaza, tonul ei e vioi, e binedispusa, tonica, vesela cu interlocutorii. De cum vorbeste cu mine, in vocea ei se simte melancolia, vaicareala, neputinta, absenta dorintei de a trai..."
Ea: " Cand el iese cu prietenii, e ca o sarbatoare, si, desi se intoarce tarziu, nu e niciodata obosit. Cand ii propun sa iesim sa cinam in oras, atmosfera devine numaidecat apasatoare, obositoare, si seara se termina doar facnd planuri."

Ar fi asadar important sa reperam , atat cat e posibil, avantajele suferintei, ale maniei, ale geloziei etc, inainte sa incercam sa schimbam ceva in toate acestea.

( Fragment din  “ Vorbeste-mi… am atatea sa-ti spun” , Jacques Salome)

P.S. Adaug acum citatul care, in scrierea lui Salome, se gasea undeva la inceputul acestui material... tocmai pentru a va indemna sa cugetati asupra-i...
Cu drag, pentru voi, Georgiana

"Sa-l innebunesti pe celalalt sta in puterea oricui. Miza este exterminarea, moartea psihica a celuilalt, in asa fel incat sa nu poata scapa de iubire. Sa nu mai poata trai prin propriile lui puteri, nici gandi, nici simti, nici dori sa-si aminteasca de el insusi si de ceea ce ii apartine de drept." ( Pierre Fedida)

Următor >