Oricarui terapeut, consilier de cuplu, i s-a intamplat de-alungul timpului sa asiste la urmatoarea situatie: doua persoane adulte intra in cabinet si incep sa se certe ca doi copii... Cum poate fi explicat acest fenomen? Care ar fi cauza pentru care doi oameni, placuti dealtfel, incep sa se comporte atat de agresiv, defensiv, ca si cum ar fi regresat la varsta copilariei?

Ce se intampla doctore?
Interactiunea din cadrul cuplului stimuleaza, produce adesea stari pozitive sau negative, cuvintele si comportamentul partenerilor creand un fel de „dans ... hipnotic”, un dans in care atentia pare a le fi de-a dreptul incetosata si directionata catre celalalt.

Teatru cu Plus sau cu Minus
Este vorba despre transe, scenarii pe care partenerii si le induc reciproc. Pot fi transe pozitive, ca de exemplu cele declansate de semnale cu conotatie sexuala care determina comportamente placute, sau pot fi si transe negative declansate automat de o privire, un gest sau o vorba(despre mama ta, ai tai, colegul/colega, sau cat de ... faci tu lucrurile)... care pentru cuplu au o semnificatie asociata conflictului.
Privind astfel "dansul hipnotic al cuplului" putem intelege, putem observa si desigur interveni, ca intr-un dans, asupra pasilor gresiti si, de asemenea, putem sa-i incurajam pe cei potriviti, armoniosi.
Putem face ceva!

Pentru inceput, ar fi cred de folos sa intelegem cum functioneaza si, mai ales, ce reactii declanseaza intr-un cuplu comunicarea paradoxala sau mesajele cu dublu sens.

Spre exemplu, daca sotia ii spune la masa sotului: „Sunt atat de obosita!”, sotul poate percepe acest mesaj ca pe o cerere de ajutor. Daca el se ofera sa faca de mancare ea ii poate raspunde resemnata: „Nu... lasa...!”. In continuare el va percepe raspunsul ca pe o cerere de ajutor si va incepe sa simta teama sau suparare. La randul ei, sotia poate sa simta iritarea lui si sa reactioneze afisand suparare sau resentiment. Acesta este un exemplu de cerere de ajutor care este negata in momentul in care i se raspunde pe masura... pentru ca, mai apoi, sa fie transmisa din nou... Intr-o astfel de situatie, comunicarea "in bucla" induce transa si adesea conduce catre experiente negative.

Ca un mod de a solutiona aceste mesaje contradictorii, partenerii se separa...fiecare cu ale lui, se simt neintelesi si intra fiecare in propria sa transa.


Ba da, Ba nu! Ba eu, Ba tu!
Un alt exemplu ce folosete bucla hipnotica poate sa apara in situatia in care sotul este cel care „stie mai bine...”. Atunci el este cel care ia hotararile. Dar daca el ia hotararile, va decide ca sotia „stie mai bine...”. Daca sotia „stie mai bine...”, ea va decide ca sotul „stie mai bine...”

Desigur ca asemenea exemple abunda in viata de zi cu zi.
Sotul ii spune sotiei ca vrea ca ea sa decida ce film sa vada amandoi. Ea ii poate raspunde ca ei nu ii pasa si ca orice va alege el va fi bine. Sotul poate continua aceasta bucla pasandu-i din nou ei decizia finala. Iata deci paradoxul... care creeaza necesitatea gasirii unei noi alternative.
Deci ... ghicitoare: Cine stie mai bine???

In cadrul conflictelor ce se ivesc intr-un cuplu, terapeutii/consilierii recunosc adesea aceasta tema - cine ce poate face separat de celalalt si ce anume trebuie facut impreuna.
Daca cei doi dau dovada de o flexibilitatea redusa, aceasta reflecta adesea sentimente de nesiguranta legate de separarea partenerilor si poate reprezenta un impas in dezvoltarea individuala a fiecaruia dintre ei.

Daca exista un echilibru corect si fiecare dintre parteneri are libertatea de a lua decizii, in acest caz „cel care stie mai bine” este cand unul, cand celalalt.
Apar insa adesea situatii de „pseudo-reciprocitatea”, atunci cand nicinunul dintre parteneri nu se simte confortabil sa ia anumite decizii.
In acest caz, "bucla" are la baza ostilitate, furie, si resentimente, unul sau ambii parteneri cedand celuilalt efectuarea a ceva nedorit. Daca intre parteneri intervine negocierea, partenerul care pare sa aiba „mai multa putere” in cuplu, presupune ca are dreptate si ca celalalt este intru totul de acord cu decizia lui/ei si nu este suparat. Asadar, regulile si credintele legate de propria persoana si de partener se pot asocia intr-o bucla paradoxala si hipnotica ce poate duce catre conflict sau satisfactie. Iar perceptia pe care o are fiecare dintre parteneri este cea care conduce catre o anumita reactie.

Si antidotul ... unul sau poate altul!
Pentru a intrerupe aceasta bucla, terapeutul/consilierul poate recadra(resemnifica)comunicarea cuplului sau poate folosi transa negativa pe care tocmai partenerii o creeaza ca pe o contrainductie catre o transa pozitiva. Glumind sau nu, le poate indica sa practice jocul in mod voluntar - adica sa aleaga sa se contrazica "Ba eu - ba tu..." 10 minute zilnic, astfel devin mai constienti de propriile contributii la scene/scenarii si care sunt cuvintele sau temele cheie pe care se cearta si vor realiza mai repede ca e cazul sa intrerupa si sa dezvolte abordari mai constructive.

Mai exista si acele ritualuri specifice cuplurilor ca de exemplu: nuntile, servirea mesei, jocuri-scenarii specializate (cunoscute doar de catre parteneri) sau diverse alte activitati care pot conduce catre sentimente de satisfactie si buna dispozitie, cuplul putand sa iasa astfel din bucla negativa.

Acestea sunt doar cateva consideratii cu privire la felul in care comunicarea si mesajele cu dublu sens pot induce in mod subtil partenerii in transa, intr-un "joc, sau dans hipnotic de cuplu".
Cum isi construiesc partenerii propriul univers, strategiile de care uzeaza precum si dinamica de cuplu, constituie subiectul unor articole viitoare si se experimenteaza in cadrul atelierelor/work-shopurilor pe care le organizam.