Sa fim indragostiti… sa iubim… sa fim iubiti... pe totdeauna… oare nu dupa asta tanjim cu totii? Oare nu cautam iubirea din primele secunde de viata? Cautam privirea parintilor nostri pentru dragostea pe care o radiaza… Le zambim pentru ca stim ca aceasta ii va face sa ne zambeasca cu dragoste.

Sa iubim sau sa nu iubim?
Iata intrebarea care ne guverneaza viata. De ce tanjim sa fim totul pentru celalalt? Ne dorim sa fim iubirea vietii cuiva…Ne petrecem viata cautand acea persoana speciala care ne va preschimba viata intr-un vis.Vrem sa fim siguri, sa avem certitudini in alegerea partenerului.

Cum ne dam seama ca el(ea) e “acela” pe care il vom iubi neconditionat o viata intreaga? De unde stim ca aceasta alegere nu ne va frange inima? De unde stim ca aceasta IUBIRE ne va IUBI orice s-ar intampla, chiar daca nu suntem persoana perfecta de care s-a indragostit…..

Nimic nu este garantat! Viata nu face promisiuni! Viata este asa cum este in acest moment! In ceea ce priveste iubirea…ne asumam un risc…Daruind iubire riscam sa pierdem iubire. Asa cum nu putem controla ploaia, ninsoarea…nu putem avea control asupra a ceea ce natura ne ofera. Putem doar sa facem ce stim mai bine cu ceea ce avem. Iubirea este un dar, atunci cand o daruim si o primim. Nu putem porunci nimanui: “Iubeste-ma!”


De ce nu indraznim sa iubim?...
Ai fost vreodata indragostit(a)? Hmmm….cam inspaimantator…..te face sa fii atat de vulnerabil. Iti deschizi sufletul si il lasi pe celalalt sa patrunda atat de adanc ca abia mai poti sa respira….Iti cladesti ziduri de protectie, iti construiesti armuri, astfel incat nimic sa nu te poata rani, si vine acea persoana care nu pare diferita de oricare alta si-ti patrunde in viata. Ii daruiesti inima ta, desi nu ti-o cere. Apoi, intr-o zi, te saruta intr-un anumit fel sau iti zambeste,si... viata ta nu-ti mai apartine. IUBIREA iti inlantuieste inima, te invadeaza in interior, te devoreaza pe dinauntru si te lasa plangand in intuneric… Cu cuvinte simple: ”sa ramanem doar prieteni!” … se transforma intr-un cutit care-si croieste drumul taind in sufletul tau. Durerea aceasta nu seamana cu nimic din ceea ce ai trait anterior… E ca si cum ai pierde o bucata din tine. … Iata de ce devenim atat de precauti in a indrazni sa iubim. Poate ca citind aceste randuri iti doresti sa nu treci prin asta niciodata…si, totusi, fiecare dintre noi trecem prin asta in mod repetat. De ce?

Sa fie oare o dorinta, o nevoie atat de profunda incat sa nu avem control asupra ei? Sa fie sagetile lui Cupidon atat de ascutite? DA…


Puterea iubirii
Iubirea este una dintre cele mai intense senzatii pe care le traim de-a lungul vietii.
Puterea iubirii nu cunoaste limite, increderea ei nu are sfarsit, iar speranta nu moare.
Iubirea depaseste orice obstacol.
Iubirea se inalta atunci cand totul se prabuseste.
Iubirea e… atunci cand celalalt te strange de mana.
Iubirea este ca si un obiect mult ravnit de toata lumea, devine o obsesie…Toti o vor, toti o cauta, dar putini o gasesc intr-adevar. Aceia o pretuiesc, se daruiesc ei, si, mai ales, nu o vor uita niciodata.
Iubirea nu-si iroseste timpul cautand iubitul perfect, ci creaza o iubire perfecta.
Iubirea inseamna sa admiri sufletul celuilalt.
Iubirea te insoteste atunci cand meriti cel mai putin, pentru ca atunci ai cea mai mare nevoie de ea.

Cand ne simtim incompleti, cautam pe cineva sa ne completeze. Si totusi e nevoie sa intelegem ca desi partenerul ne poate aduce multa frumusete in viata, doar noi insine putem sa aducem implinire propriei vieti. Nu putem incredinta altora propria fericire.

Unii oameni cad in patternul de a avea nevoie mereu de o noua iubire. Acestia vor pendula de la iubire la alta, invartindu-se la nesfarsit intr-un carusel. Ei nu inteleg ca iubirea are etape. La inceput, iubirea este plina de mister si entuziasm. Apoi incepem sa ne acomodam unul cu celalalt, iar iubirea unuia fata de celalat creste. Continuam sa ne dezvoltam alaturi, adaugam noutate, crestem, pastrandu-ne insa individualitatea. Anii petrecuti impreuna cladesc calea catre destinul nostru...Daca iti doresti mereu sa calci pe petale de trandafiri, atunci nu cultiva garoafe…trandafirii vor creste in gradina ta doar daca ii sadesti si ii ingrijesti. Cu alte cuvinte, iubirea este asa cum o faci tu sa fie. Daca o ignori sau esti prea ocupat sa o alimentezi ea va muri, va disparea. Este asemeni oricarei fiinte vii. IUBIREA se cere respectata si pretuita.

Un alt aspect de care trebuie sa tinem sema - este nevoie sa le pemitem celor pe care ii iubim sa fie ei insisi si nu sa le cerem sa se plieze pe nevoile noastre. In caz contrar, iubirea va deveni doar o reflexie a noastra in propria oglinda. Perimteti-i asadar iubirii sa fie ea insasi, sa fie atotputernica si minunata.

Dupa un articol de Dorothy Lafrinere