"Zid"de protectie sau...?
Cum ar fi oare existenta noastra daca n-am beneficia de binecuvantarea unor relatii semnificative... ca parte integranta a stilului nostru de viata? Relatiile... sursa multor stari de fericire, veselie, pot fi deopotriva sursa de durere, stres, conflict si anxietate. E trist faptul ca atunci cand avem o relatie apropiata cu cineva, deschiderea, "vulnerabilitatea", as putea spune, pe care o impartasim cu acea persoana, are capacitatea de a ne conduce catre ambele stari... spre fericire sau spre tristete.

O tendinta naturala a fiecaruia dintre noi este aceea ca atunci cand ne simtim raniti, atunci cand suferim, sa ne protejam...

Cum facem asta? Adesea, protectia implica crearea unui "zid" ,implica distantarea de emotii pentru a evita suferinta. Si, da, acest lucru iti creeaza iluzia ca te-ar proteja de suferinta... dar in realitate te izoleaza...te indeparteaza de tot ce inseamna traire, experimenarea a relatiei, te "protejeaza"de durere...dar si de trairile frumoase... Asadar...ce alegi? Un "zid" care sa te izoleze? Un glob de cristal din care sa privesti viata trecand pe langa tine? Sau...??

Verifici inainte de a te invinovati...?
Din nefericire, multi dintre noi se detaseaza de relatii potential semnificative interpretand in mod gresit atitudinea partenerului, facand diverse presupuneri in ce priveste conduita acestuia. In realitate insa, nu cunoastem niciodata indeajuns cealalta persoana, nu o intelegem....si adesea vedem lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva. Am putea spune chiar ca vorbim o alta limba din punct de vedere emotional.
O infelexiune a vocii... o privire... o replica... pot fi cu usurinta interpretate gresit. Iar noi ne simtim raniti, ofensati. Daca se intampla asta, este foarte usor sa alunecam intr-un pattern in care proiectam asupra celuilalt diverse temeri ale noastre, ganduri, experiente anterioare...fara a trai acea discutie, evenimentul respectiv "aici si acum", fara a fi de fapt prezenti in interactiunea cu celalalt.

Cum se intampla asta? Ne asumam lucruri, fapte care in realitate nu exista, si apoi cream adevarate scenarii pe baza acelor banuieli. Ulterior se intampla sa luam si decizii gresite pe baza acelor banuieli, zvonuri, sau pe baza parerilor altora sau a comportamentului pe care il percepem.

Si multe din aceste situatii nu s-ar intampla daca ne-am acorda timp sa verificam acele fapte...
Daca o persoana este constienta de ceea ce se petrece intr-adevar, de situatia in sine, de persoana de langa..., de problema sau oportunitatile care se ivesc , atunci deciziile pot fi luate bazandu-te pe ceea ce este real, mai degraba decat pe ceea ce percepi.
Sa luam un exemplu adesea intalnit: Barbatul/sotul...are intalnire cu partenera/sotia. Ea este incruntata, distanta si practic il ignora ... atat pe dumnealui, cat si eforturile sale de a intretine o conversatie prietenoasa. Ar fi foarte simplu sa presupuna ca ea este suparata si sa-si consume energia intrebandu-se necontenit...: "ce am facut, cu ce am gresit de s-a suparat...?"

O alternativa mai sanatoasa pentru relatie ar fi sa spuna: „Nu esti prea vesela astazi...ce s-a intamplat?”... Intreband si verificand astfel care este adevarata cauza a supararii ei, fie el va descoperi daca intr-adevar a gresit cu ceva, fie va afla ca s-a intamplat ceva despre care nu stia si care nu are nici o legatura cu el!! Fapt care este foarte important in conditiile in care el, partenerul, incepuse deja sa se invinovateasca... Afland insa care este adevarata cauza a proastei ei dispozitii, va putea pe de-o parte sa-i ridice si ei moralul, pe de alta parte va opri din derulare acel pattern al presupunerii...si invinovatirii...


Probleme de comunicare... in relatie ???
Atunci cand intr-o relatie apar probleme de comunicare, cea mai buna cale de a afla adevarul este sa pui intrebari pentru a descoperi ce vrea de fapt cealalta persoana. Ceea ce crede, ceea ce doreste celalalt poate sa difere total de ceea ce interpretezi tu dintr-o cu totul alta perspectiva( a ta personala). Uneori, oamenii fac anumite afirmatii, si nu-ti spun motivul pentru care o fac. Acest lucru conduce catre speculatii si presupuneri. Se intampla deseori in comunicarea cu barbatii. Un barbat tinde sa raspunda la intrebari cu „da „sau „nu”, ( sau sa foloseasca un alt raspuns scurt), si nu sa dea vreo explicatie pentru pozitia pe care o adopta. Femeile in schimb, se pierd adesea in nenumarate explicatii.... Astfel ca punund intrebari de genul „vrei sa spui ca..?.” vei avea o imagine mult mai clara, si nu vei mai face fel si fel de presupuneri cu privire la ceea de se intampla...la ceea ce crezi tu ca gandeste sau simte partenerul(a)...
Prin urmare, inainte de incepe sa desfasori in minte scenarii cu privire la atitudinea poate putin mai distanta a partenerului(ei), inainte de a incepe sa te invinovatesti pentru proasta lui(ei) dispozitie, pentru tonul cu care poate ti-a raspuns la telefon...inainte de toate acestea...Verifica!

Dupa un articol de Barbara White

< Anterior		Următor >